Când faci pe lupul moralist şi vezi neghina din ochiul altuia, nu eşti capabil să simţi nici măcar urdorile ochilor tăi avizi după putere. Gânduri trufaşe te năpădesc şi cu fariseism afirmi în faţa întregii lumi că rău şi termenul în sine de a face rău, nu îţi sunt sinonime. Tehnici imorale de dominare şi anihilare a celor care îţi sunt ostili şi ai impresia că stau în calea succesului tău, sunt departe de tine şi de gândurile tale. Ceilalţi sunt imorali, pentru că fac fapte care ţie îţi par a fi imorale, dar conştiinţa ta e curată, pentru că faci numai lucruri frumoase şi pe placul Lui Dumnezeu. O clipă nu-ţi stă gândul la propriul avantaj şi te ghidezi după conduita binelui, defilând în vârful stindardului cu acest bine pe care îl promovezi pe toate meridianele ca fiindu-ţi scop al vieţii.
Nu toate lacătele se deschid cu aceeaşi cheie, precum nici toate persoanele nu au nevoie de binele în exces, sugerat de toţi binevoitorii şi propovăduitorii farisei ai binelui.
Cu lipsă de modestie îţi construieşti o imagine de sine închipuită ca fiind una solemnă şi plină de puritate. Fără de pietate încerci să o afişezi prin toate mijloacele posibile, pentru a-ţi face cunoscută această latură sensibilă a caracterului tău plin de onestitate împletită cu altruism. Aşa îmi place să o spun de fiecare dată când am ocazia şi lupi moralişti îmi aruncă mingea la fileu.
Este foarte probabil ca eu să pun greşit problema, însă sunt doar simple păreri poate pentru unii răutăcioase, eu fiind unul dintre cei care cred că binele ni-l vor şi ni-l oferă necondiţionat decât bunul Dumnezeu şi părinţii noştri. Totodată mai cred că bine faci, bine primeşti, pentru că aşa cum spunea Einstein, răul nu există! Răul în sine reperzintă decât absenţa binelui. Un suflet lipsit de bunătate, nu are cum să fie deschis in faţa binelui, pentru că nu-i cunoaşte forma.
