Iată că nu numai in România lumea a ieşit in strada să protesteze, ci şi in Turcia au loc asemenea manifestări de protest. Piaţa Taksim din Istanbul – pe care am avut prilejul s-o vizitez, împreuna cu Ansamblul folcloric ”Chindia” din Ploieşti acum câţiva ani, am aflat că a fost martoră, de-a lungul timpului, mai multor serii de proteste – precum cele din Piaţa Universităţii sau Pţa Victoriei din Bucuresti - fiind un simbol istoric al luptei pentru independenţă şi pentru „împărţirea” drepturilor în mod egal între turci. De altfel, cuvântul „taksim” înseamnă chiar „a împărţi”. Prevederile care vizau modernizarea Pieţei Taksim, spre exemplu, au declanşat o serie de revolte pe tot terioriul Turciei, lasând în urmă mii de răniţi.

Piaţa Taksim reprezintă pentru turci un centru istoric, unde întâlnim clădiri construite în arhitectura anilor 1950. De-a lungul timpului, aici au avut loc proteste violente, după cum s-a întâmplat în 1977 în tipul manifestărilor de 1 Mai dedicate zilei muncii, când cel puţin 34 de oameni şi-au pierdut viaţa. Cunoscută drept Piaţa Republicii, locul actual de întâlnire al protestarilor are multiple semnificaţii, fiind extrem de important. Acolo este comemorată independenţa ţării, în acea zonă aflându-se rezervorul principal de apă al Istanbulului. Chiar înainte de secolul XX, regiunea era parţial locuită şi găzduia o cazarmă militară, un teren de pregătire, un cimitir şi un spital militar care încă mai există. De când au început protestele, Piaţa Taksim a fost blocată. Pietonizarea improvizată reflectă planul autorităţilor de a redirecţiona tot traficul din piaţă. Planul consta în construirea pasajelor subterane, dar după ce tunelul a fost săpat s-a constatat că nu există loc şi pentru spaţiul pietonal. Guvernul a decis atunci să taie o parte din parcul Gezi, unul dintre ultimele spaţii verzi rămase, fapt ce a declanşat nemulţumirea cetăţenilor. Totuşi, proiectul ce viza parcul Gezi a fost aprobat de toate partidele politice. Cazarma de aici, reconstruită, datează din secolul XIX, perioadă în care Turcia era condusă de sultanii otomani, care se proclamau lideri spirituali, „califi“.

În 1922, primul preşedinte al Republicii Turcia, Mustafa Kemal Ataturk, l-a trimis în exil pe ultimul sultan, Mehmet al VI-lea Vahdettin şi doi ani mai târziu califatul a fost interzis, iar Turcia a devenit un stat laic. Noile idealuri erau complet diferite de cele promovate de trecutul otoman al ţării. Reconstrucţia cazarmei otomane reprezenta o schimbare în mentalitatea oamenilor, care au asociat această acţiune cu dorinţa actualului guvern de a reveni la trecutul otoman, după cum susţine şi profesorul Benjamin Fortna de la Şcoala Orientală şi Studii Africane.

Planul de modernizare a Pieţei presupunea şi reconstrucţia unei moschei, care punea în umbră  statuile figurilor reprezentantive ale republicii din Piaţa Taksim. Această intenţie a guvernului urmărea, de fapt, să scape de tot ceea ce ţine de Ataturk, fondatorul Republicii Turcia. Centrul cultural ce îi poartă numele urma să fie demolat, iar aeroportul Ataturk ar fi trebuit să sufere modificări.

Piaţa Taksim a fost un spaţiu contestat, iar schimbările aduse acestuia ridică multiple controverse. Taksim este locul unde manifestanţii se adună în mod obişnuit. Acesta este unul dintre puţinele spaţii deschise din oraş, de aceea oamenii gravitează în jurul lui, aici fiind locul ales pentru proteste, care nu place însă guvernului…