În 1497, noul rege al Portugaliei, Manuel I, l-a numit pe Vasco da Gama liderul unei noi călătorii către India. Bartolomeo Diaz a supravegheat personal pregătirile pentru această călătorie. Da Gama avea să conducă o flotă formată din patru nave (una de provizii), dintre care două au fost construite special cu această ocazie. La acea vreme, Portugalia era cea mai mare putere maritime din Europa
Vasco da Gama a părăsit Lisabona la 8 iulie 1497. Bartolomeo Diaz a însoţit grupul până în Insulele Canare, iar apoi până în Insulele Capului Verde. Pentru următoarea etapă a călătoriei, Diaz i-a sfătuit să meargă pe o rută neobişnuită, pe direcţia vest-sud vest, înspre largul Atlanticului, pentru a evita zona calmurilor din Golful Guineei. Urmând această rută, portughezii au ajuns la circa 1000 de kilometri de coastele braziliene înainte ca vânturile sud-vestice să-i împingă înspre Sudul Africii. Pe 7 noiembrie, au ajuns în Portul Sf. Elena, la 200 de kilometri nord de Capul Bunei Speranţe. Trecurseră 13 săptămâni de când exploratorii văzuseră ultima oară uscatul, după ce parcuseseră o distanţă de peste 7200 de kilometri de la Capul Verde.
Două zile mai târziu, flota lui da Gama a înconjurat Capul Bunei Speranţe şi a oprit la Mossel Bay. Nava cu provizii a fost arsă, iar proviziile redistribuite celorlalte trei nave. În ziua de Crăciun, grupul a început călătoria spre nord, de-a lungul coastelor estice ale Africii de Sud. Navigând spre nord împotriva unui curent puternic, grupul lui da Gama a călătorit 2700 de kilometri de-a lungul coastei, iar pe 2 martie 1498 a ajuns în portul Mozambique, primul dintr-un şir de oraşe-stat musulmane aflate la extrema sudică a zonei de influenţă musulmană din Africa de Est. Exploratorii nu au fost primiţi bine de Sultan; darurile lor, considerate fără valoare, au fost respinse. Asta se explică prin faptul că, în ciuda investiţiilor masive în acea expediţie, portughezii subestimaseră calitatea bunurilor de pe pieţele din această lume: bumbac, fildeş, aur şi perle. Grupul şi-a continuat călătoria spre nord, ajungând la Mombassa, unde au fost primiţi la fel. Doar liderul din Malindi a fost mai binevoitor faţă de grupul de europeni, iar în timpul şederii sale acolo, da Gama a recrutat un marinar foarte experimentat – se poate să fie vorba de faimosul marinar arab Ahmen Ibn Majid – care să le arate ruta către India.
Exploratorii au traversat Marea Arabiei în 27 zile, călătoria lor fiind uşurată de vânturile favorabile. Flota lui da Gama a ajuns la Calicut, pe coasta Malabar. Zona respectivă era centrul comerţului cu mirodenii şi principala piaţă de desfacere pentru piperul din Kerala. Era, de asemenea, locul în care navele din Insulele Moluce veneau să facă negoţ cu cuişoare cu negustorii arabi. Nou-veniţii au stat la Calicut timp de trei luni şi au fost iniţial bine primiţi de liderul hindus local. Însă negustorii musulmani se bucurau de o anumită influenţă la Curte şi nu erau dispuşi să renunţe la controul asupra comerţului cu mirodenii în faţa vizitatorilor creştini. Şi, încă o dată, bunurile pe care da Gama le oferea pentru negoţ au fost considerate inadecvate. Relaţiile dintre portughezi şi localnici s-au deteriorat, iar oamenii lui da Gama au făcut mari eforturi pentru a reuşi să adune bunurile necesare călătoriei înapoi spre casă.
Călătoria înapoi către Malindi a fost extrem de grea. Marinarul care-i ajutase la venire dispăruse, iar vântul bătea din nou împotriva lor. Drumul de 3700 de kilometri a durat trei luni. Echipajul s-a îmbolnăvit de scorbut, şi 30 de oameni au murit. Numai bunăvoinţa Sultanului din Malindi i-a salvat pe restul, acesta dăruindu-le alimente proaspete, carne şi portocale. Pentru că pierduseră prea mulţi oameni din echipaj, una dintre nave a trebuit să fie arsă. Grupul a trecut de Capul Bunei Speranţe pe 20 martie 1499 şi a început călătoria spre nord de-a lungul coastelor vestice ale Africii.
Vasco da Gama a ajuns înapoi la Lisabona pe 18 septembrie, după mai bine de doi ani, timp în care a călătorit 38.600 de kilometri. Doar 54 de oameni din echipajul de 170 au supravieţuit. Regele era însă mulţumit, gândindu-se că dacă această expediţie s-a putut realiza o dată, ea se putea face din nou.
Sursa: historia.ro
