De la chelneri la medici şi de la spălătorii de maşini la profesori, aproape că nu există serviciu pentru care să nu scoatem în plus bani din buzunar. Uneori pentru că merită, alteori pentru că aşa e obiceiul.
Originea turco-arabă a termenului (inclusiv a sinonimului „ciubuc“) ne indică în mod clar pe ce filieră am importat obiceiul bacşişului. Sutele de ani în care cea mai mare parte a României a fost conectată direct la obiceiurile orientale îşi spun cuvântul şi aproape că nu mai există servicii care să fie prestate fără o „atenţie“ cât de mică. Există, bineînţeles, şi diferenţe regionale.
„În oraşele din Ardeal, dacă îi laşi taximetristului unu-doi lei îţi spune «săru‘mâna»; la Bucureşti, unul mi-a refuzat vreo patru lei în monede de 50 de bani pentru o cursă care făcea vreo 21 de lei, că cică el nu e milog“, povesteşte Dana Tudose, mic antreprenor din Braşov.
Dincolo ori dincoace de Carpaţi, criza şi-a spus cuvântul şi în privinţa bacşişului: dacă în perioada de boom economic românii erau extrem de generoşi, acum se uită cu mai mare atenţie în portofel. „În 2007-2008 primeam deseori bacşiş de 15%-20% din valoarea notei de plată, dar de când au început problemele economice se vede că oamenii sunt mai calculaţi şi de multe ori preferă să rotunjească. De exemplu, dacă au consumat de 86 de lei, lasă 90. Altădată, nu puţine erau cazurile când lăsau 100“, povesteşte Mihaela, proprietara unei cafenele din apropierea Universităţii.
Se bazează pe ciubuc:
- 130.000 de angajaţi ai hotelurilor şi restaurantelor. În domeniul alimentaţiei publice se încasează cel mai des bacşiş;
- 50.000 de taximetrişti, care primesc în medie 20-30 de lei pe zi;
- 10.000 de angajaţi ai saloanelor de înfrumuseţare;
- 40.000 de angajaţi din servicii dedicate autovehiculelor (spălătorii, vulcanizări, service-uri);
- 40.000 de poştaşi şi angajaţi ai firmelor de curierat (şansa de a primi „atenţii“ de la clienţi variază însă de la caz la caz);
- 300.000 de medici, asistente, infirmiere, brancardieri etc. din sistemul public. Sumele primite de ei sunt în general catalogate de lege drept foloase necuvenite;
- 250.000 de cadre didactice din sistemul educaţional de stat. Trebuie spus că nu toţi învăţătorii şi profesorii primesc cadouri de la elevi.
