În educaţia copiilor, capitolul crize de nervi sau de personalitate cum le spun specialiştii este foarte sensibil. Părinţii se frustrează din cauza comportamentului copiilor, copiii, la rândul lor, se frustrează că nu sunt înţeleşi, iar lucrurile se complică. Iată ce trebuie să ştii pentru a putea calma crizele de tantrum ale copiilor, conform sfatulparintilor.ro.
Uneori, oricât de greu ar părea, cea mai bună modalitate este să faci un pas înapoi şi să-l laşi să se manifeste, mai ales dacă prin ceea ce fac nu-şi pun siguranţa lor sau a altora în pericol. Însă există şi nişte trucuri foarte eficiente.
Copii sub 5 ani: Cea mai bună modalitate de a calma un copil mic este să-i distragi atenţia şi, în acelaşi timp, să-i arăţi că-i înţelegi nemulţumirea. Îi poţi spune “Văd că eşti foarte supărat şi aş vrea să te ajut să te calmezi. Ce-ai zice să-mi faci un desen ca să-mi arăţi cât eşti de supărat?”. În locul desenului, poţi alege orice activitate care-i place şi care îi va canaliza energia într-o direcţie pozitivă. La această vârstă, să pleci “de la locul faptei” poate fi pentru unii copii şi mai frustrant. Şi, în loc să-i calmeze îi neliniştete. Însă poţi rămâne în câmpul lor vizual şi să îţi îndrepţi atenţia către altceva până când se calmează. Copiii au nevoie de un model, iar dacă tu, ca părinte, te isterizezi, te va copia imediat. Arată-i că, deşi eşti nervos, reuşeşti să te calmezi foarte repede, fără să faci crize. Poţi să faci câteva exerciţii de respiraţie, să citeşti o carte, o revistă, să faci curat. E, într-adevăr, dificil să-ţi păstrezi controlul, dar merită efortul de a-ţi învăţa copiii cum să reacţioneze constructiv la nervi. În plus, în acest fel îi arăţi copilului că nu ţi-e frică de el sau de furia lui. Nu-i lăsa impresia că aceste crize de nervi au efect asupra ta, pentru că ele se vor îndesi şi agrava.
Copii de şcoală: Cu copiii de această vârstă se poate discuta. Chiar înainte de a se manifesta vreo criză de furie. Le poţi spune că este OK să fii supărat, însă că furia se poate canaliza înspre ceva pozitiv, şi nu spre ţipete, urlete, aruncarea obiectelor sau insultarea celor din jur. Puteţi chiar să faceţi un joc în care să exersaţi stăpânirea furiei. Unii copii vor prefera să meargă în camera lor, să asculte muzică, alţii să lovească o pernă, alţii să iasă afară şi să facă mişcare. Iar data viitoare când îţi vezi copiii furioşi le poţi reaminti cum pot gestiona. Şi apoi pleci şi îi laşi să se manifeste. Iar când se calmează, discutaţi ce i-a supărat şi ce soluţii pot exista. Învaţă-i să se concentreze întotdeauna pe rezolvarea problemei şi nu pe problemă în sine.
Adolescenţi şi tineri: Aici, lucrurile sunt asemănătoare cu cele explicate mai sus, numai că intervin şi alte modalităţi de calmare. Exerciţii fizice, plimbări, vizite la prieteni, scrierea într-un jurnal. Pot interveni recompensele şi consecinţele dacă furia este manifestată într-o manieră negativă. Fiind vorba de copii mari, atunci când are loc o criză de furie, poţi pleca de-acasă, pentru a te linişti. Iar dacă, atunci, când te întorci găseşti ceva distrus la nervi, e clar că trebuie să suporte consecinţele faptelor lor.
.jpg)
