Terapia cu plante reprezintă partea cea mai importantă a tratamentului naturist. Plantele transferă organismului atât substanţele, cât şi informaţia necesară vindecării. Reţeta trebuie adaptată în funcţie de tipul constituţional al pacientului şi boala sa.
Substanţele naturale din plante sunt asimilate exact în doza de care avem nevoie. Organismul îşi extrage doza necesară şi nu se produce o supraîncărcare, ca în cazul medicamentelor de sinteză.
Pentru a şti ce plantă este eficientă într-o anumită afecţiune trebuie să înţelegem cauza profundă a bolii şi să cunoaştem stările sufleteşti generate de plante.
Cunoscând stările psiho-emoţionale asociate plantelor, putem să administrăm oricând remediul cel mai eficient, care acţionează asupra cauzelor profunde ale bolii. Practicienii ayurvedici au reuşit să-şi dezvolte capacităţile de percepţie până la un asemenea grad, încât pentru omul de ştiinţă modern, acestea par capacităţi paranormale.
Obiectivele urmărite de tratamentul cu plante pot fi următoarele: vindecarea bolilor prin dezintoxicare, eliminarea infecţiilor, regenerarea şi îmbunătăţirea funcţiilor diferitelor organe ale corpului, uşurarea digestiei, îndepărtarea unor simptome (febră, hemoragie, dureri, gaze, diaree). Plantele pot avea, de asemenea, efecte diuretice, laxative, expectorante sau de liniştire.
În tratamentul bolilor grave, folosiţi numai macerate la rece şi pulbere de plante medicinale, administrate sublingual. Iată cele mai eficiente plante împotriva bolilor grave:
-Afecţiuni cardio-vasculare: păducel (flori, fructe), cătină (fructe), vâsc (frunze), coada calului (partea aeriană), valeriană (rădăcină), lavandă (flori).
- Afecţiuni digestive: urzică (rădăcină, frunze), creson (frunze), pelin (frunze, flori), tătăneasă (rădăcină), cimbrişor (flori), rostopască (frunze, flori).
- Afecţiuni pulmonare: trifoi roşu (frunze, flori), urzică (rădăcină, frunze), obligeană (rădăcină).
- Afecţiuni ale pielii: tătăneasă (rădăcină), gălbenele (flori), năpraznic (frunze, flori).
.jpg)
