Dragostea adevărată nicidecum nu poate fi nefericită. Ea îţi poate oferi o experienţă amară, poate să îţi aducă jignire şi dezamăgire… dar, toate în ansamblu vor contribui la dezvoltarea personală. În acelaşi timp, într-o iubire imatură (copilărească) – partenerii sunt dependenţi de relaţia lor, se văd reciproc ca pe un element precum ar fi „îmi eşti dator”, „fără tine nu pot trăi”, „trebuie să fie aşa cum vreau eu”.
Din păcate, în societatea modernă majoritatea relaţiilor se limitează la „consum şi profit”. Actualmente, dragostea infantilă a înlocuit acel sentiment profund, de la partener nu se mai aşteaptă o atitudine matură şi serioasă, dar, este salutabil sexul amical, relaţia fără angajamntent şi dependenţa emoţională.
Mai jos, vezi care sunt 5 cele mai importante semne care fac diferenţa dintre o dragoste matură: sentimente adevărate şi nobile comparativ cu o dependenţă emoţională.
1.Lipsa idealizării partenerului
Cei cu o dragoste imatură privesc lumea cu ochi de copil: „el este cel mai bun”, „femeia visurilor mele”, „cuplul perfect”. Astfel, există o idealizare constantă al cărei scop este consolidarea sentimentul de euforie în relaţie precum şi creşterea respectului de sine ( Dacă eu am aşa partener, înseamnă că eu sunt „wow”!). Mai apoi, vine o dezamăgire inevitabilă, dar, nimeni nu poate îndreptăţi aşteptările acestuia. Comparativ, dragostea adevărată vine atunci când ambii parteneri se văd în aceeaşi lumină reală, primesc reciproc neajunsurile lor fără a încerca să le modifice forţat.
2.Păstrarea sentimentului de „eu”
Este o greşeală să credem că dragostea adevărată estompează graniţele dintre cei doi parteneri, deci, ceea ce ar însemna că cică e normal să se gândească unul pentru doi, să se utilizeze instantaneu expresia „noi”. De fapt, dependenţa emoţională face ca partenerii să meargă oriunde împreună, să se spele cu aceeaşi periuţă de dinţi şi să se folosească de un site de socializare comun şi să dezvolte interesul reciproc.
O dragoste adevărată lasă dreptul de spaţiu privat, respectă valorile partenerului fără să renunţe la sentimentul de „eu”. Într-o asemenea relaţie, partenerii nu sunt mereu împreună, dar sunt aproape.
3.Refuzul controlului
În încercarea de a pune control pe obiectul iubirii, se ascund multe: dorinţa de a avea persoană iubită, teama de a fi abandonat, tendenţioasă neâncredere. Desigur, este mai uşor şi mai sigur de a urmări fiecare pas al parteneului/partenerei, să îi impui dorinţa ta ( eu nu vreau să mai comunici cu respectiva persoană), să dinctezi cerinţele tale. Cu toate acestea, limitarea libertăţii nu a dus niciodată la nimic bun.
Dragostea adevărată nu deţine puterea, dar respectă alegerea şi sentimentul libertăţii celuilalt.
4. Relaţia pe balanţa de egalitate
Într-o relaţie matură = dragoste adevărată, ambii parteneri sunt capabili să-şi asume responsabilitatea şi să respecte identitatea reciproc, în timp ce în relaţiile dependente emoţional: partenerii nu sunt egali prin natura lor de a fi, semănând cu o relaţie a comportamentului „părinte-copil”. De exemplu, un partener joacă rolul unui copil rebel şi celălalt al unui părinte grijuliu. Într-o relaţie matură = adevărată, aceste forme ale jocului sunt excluse, ambii parteneri purtând responsabilitatea pentru sine. De asemenea, acest cuplu nu se ceartă în public.
5. Capacitatea de a fi autosuficient
Principalul moment care face diferenţa dintre relaţia matură şi dependenţa emoţională: capacitatea de a fi singur cu tine şi gândurile tale, să fii fericit chiar şi atunci când partenerul/partenera nu îţi este alături. Atunci când unul dintre parteneri în absenţa celuilalt încetează de a mai avea grijă de el însuşi, de a realiza propriile ţeluuri, să primească plăcere de la viaţă…o astfel de relaţie nu mai poate fi numită ideală. Cuplurile cu dependenţă emoţională nu îşi imaginează viaţa unul fără altul.
Comparativ, cuplurile mature se conduc după „Eu pot singur (ă) dar e mai bine cu tine”.
