Marţi, 19 martie 2024 - 10:32:31
Echipa Ştiri Actuale
Români din toate țările, uniți-vă!


Aşezământ pentru bătrâni, la standarde europene, în judeţul Sibiu


1 noiembrie 2018

 Înainte de a vă prezenta acest modern aşezământ, denumit Căminul-spital ”Dr.Carl Wolf”, aş dori să menţionez părerea despre Sibiu a unei personalităţi din afara ţării, respectiv cea a dlui Michael Stewart – profesor universitar, fost jurnalist la BBC şi director al Festivalului de film documentar Open City din Londra, care spunea: ”La Sibiu vezi lucruri cu care nu te mai întâlneşti nicăieri în altă parte, nici în România, nici în Europa Centrală şi de Est”.

De altfel, o părere entuziasmantă despre acest Cămin pentru seniori are şi una dintre vizitatoare, dna prof. Anca Sîrghie, părere publicată în ”Lumea românească” (SUA), pe care o reproduc întocmai în cele ce urmează: ”Primirea oamenilor vârstnici şi bolnavi în instituţii specializate este o  problemă ce întârzie să se rezolve în România în ritm alert,  pe cât de urgentă este. Atât timp cât familii aflate într-o situaţie disperată se adresează unui azil de stat şi li se răspunde că trebuie aşteptat până moare vreunul dintre locatari, imaginea asigurării oamenilor ajunşi la senectute la noi este încă o realitate dură.

    Poate că tocmai de aceea, fiecare aşezământ de profil care îşi anunţă deschiderea, fie el de stat ori particular, trezeşte un viu interes, mai ales pentru aparţinătorii care se află în imposibilitatea de a-i îngriji pe părinţii lor bătrâni şi bolnavi. În judeţul Sibiu, care deţine cel mai vechi azil din ţară, iniţiativele în acest domeniu nu au lipsit, mai ales în ultimul deceniu. Denumirile lor sunt variate, nescăpând de molima neologistică a influenţei engleze,  de la nursing home, retirement home, Senior Center, Maya cămin, azil de bătrâni sau  cămin spital, cum este renumitul aşezământ “Dr. Carl Wolf”, la care oameni încă în plină putere îşi depun dosarele de înscriere ca peste mai mulţi ani să fie siguri că le vine rândul, cam ca RDG-iştii  din vremea socialismului, care se înscriau să cumpere un autoturism Traband cu 15 ani înainte de livrare. Faptul că s-au înmulţit vizibil aceste instituţii sociale de mare necesitate este cu totul explicabil în condiţiile în care tot mai mulţi tineri români pleacă din ţară, nutrind iluzia că activitatea lor peste frontiere le va împlini visul de prosperitate materială, dar nesocotind repercusiunile negative ale unei asemenea soluţii, generalizate endemic în România prezentului. Bunicilor, care la vârsta senectuţii li s-ar cuveni dată o îngrijire specială, le revine responsabilitatea dificilă să ia în seama lor creşterea nepoţilor, pe care părinţii ahtiaţi după venituri mai mari decât cele ce se pot dobândi în ţară îl părăsesc, fără să realizeze că etapa adolescenţei este critică şi necesită prezenţa efectivă a ambilor părinţi în viaţa cotidiană a copiilor în plină creştere.

         Cu aceste gânduri, intram zilele trecute pe poarta Căminului de bătrâni “ Maria Theresia”, aflat între comuna  Şura Mică şi oraşul Ocna Sibiului, respirând aerul curat al câmpului cu plantaţii de porumb şi culturi de cereale, într-o linişte dumnezeiască. Doamna Eugenia Bârsan, care m-a primit cu un zâmbet larg şi afectuos, este tocmai patroana noului aşezământ, ce are în holul de la intrare portretul impunătoarei împărătese austriece. Nu-mi pot reprima gândul că la ordinul ei în Transilvania au fost dărâmate şi incendiate mii de biserici şi mânăstiri ortodoxe tradiţionale,  dar la Sibiu cartierul Teresianum marchează şi nişte merite ale renumitei împărătese pentru locuitorii germani ai secolului al XVIII-lea în cetatea de pe Cibin. Unul sigur este cu adevărat important, cel de a fi numit guvernator al Transilvaniei pe Brukenthal, o personalitate emblematică pentru oraşul nostru.  Încerc să-mi explic alegerea acestei denumiri la gândul că aşezământul este deschis şi unor locatari străini, care vor veni din Europa întreagă, încântaţi să se aşeze sub pavăza renumitei personalităţi imperiale.

         Pregătirile pentru deschiderea oficială din toamna acestui an au fost în toi şi experienţa celor 30 de ani trăiţi  de doamna Eugenia la Viena, alături de un medic, nimeni altul decât soţul său,  îşi spune cuvântul. Aerul de construcţie proaspăt terminată, structura clădirii în care va funcţiona un salon cultural, o capelă pentru rugăciune, m-au impresionat deopotrivă cu apartamentele dotate cu câte două paturi ergonomice, dulapuri înfundate ca la hotel, balcoane care te cheamă la soare, televizoare cu cablu, Internet, mese încăpătoare cu câte două scaune şi săli de baie, pregătite prin acces uşor pentru nevoile speciale ale unor oameni aflaţi în grea suferinţă. Tot la norme şi  standarde europene este concepută şi grădina căminului de 8.000 mp, cu filigoria largă, unde se pot desfăşura evenimente importante, şi alei de plimbare. O apariţie imposibil de neglijat a fost primul locatar al instituţiei, nu altul decât academicianul George Litarczek, o somitate în domeniul anesteziei medicale româneşti şi europene, care mă frapează cu mobilitatea sa în noul mediu ce evident i-a devenit deja familiar. Scaunul cu rotile în care se deplasează fără reţineri, nu mai are secrete pentru Domnia Sa. Este vioi în replică, una cu care domină pe interlocutor, şi propunerea de a-mi oferi un interviu i se pare absolut firească, ţinând de o obişnuinţă a vieţii lui cotidiene, cum o trăise la Bucureşti, activând la mai multe unităţi spitaliceşti, (între care la Spitalul Fundeni a format o şcoală de anestezie şi de terapie intensivă, creând chiar 7 invenţii de tehnică medicală), la I.M.F. ca şi în conferinţe internaţionale. Este chiar fericit să afle că aş dori să citesc cărţile memorialistice despre viaţa lui, acum când Domnia Sa a împlinit 92 de ani,  şi mă încredinţează că editura mi le va trimite cât de curând. Îl asigur că nu dânsul este cel mai vârstnic locatar al căminului-hotel, ci prietena mea, profesoara Maria Nemeş, care tocmai se instala într-o cameră curată şi luminoasă, dânsa având vârsta de 98 de ani. Sper că i-am sporit domnului academician speranţa de viaţă cu mărturisirea mea. De mult timp dorită, cunoştinţa cu profesoara Hurezeanu, mama ambasadorului nostru în Germania, Emil Hurezeanu, a devenit o realitate, căci noul statut de locatar al Căminului “Maria Theresia” nu-i produce vreo apăsare, ci dimpotrivă, o angajează în proiectul apropiatei deschideri oficiale. Din conversaţia cu Domnia Sa înţeleg că doamna profesoară Paraschiva Hurezeanu este dornică să participe activ la viitoarele serate muzical-literare care se vor organiza în cămin. Aleg ca punct de pornire pe Lucian Blaga şi îi ofer cartea mea ce are Premiul “Oct. Goga” al Uniunii Scriitorilor din România, intitulată Lucian Blaga şi ultima lui muză. Ne promitem colegial că o vom discuta după ce doamna Hurezeanu o va termina de lecturat. Observ că acestei instituţii sociale de lux îi lipseşte o bibliotecă şi ofer patroanei, care îşi aminteşte cu plăcere că a fost cândva eleva mea la Colegiul Naţional  “Gheorghe Lazăr” din Sibiu, deloc întâmplător un volum solid pe care l-am dedicat  în anul 2016 celei mai fascinante personalităţi literare a Sibiului, volum intitulat Radu Stanca. Evocări şi interpretări în evantai. Aşadar, o altă temă a viitorelor serate literare la Cămin.

    Dotat modern ca niciun altul la Sibiu, microbuzul ce este oferit, ca să conducă pe fiecare nou pacient al Căminului “Maria Theresia”, are rampă, pe care se ridică scaunul cu rotile ce poartă pe bolnavul imobilizat. Însăşi patroana a avut generozitatea să sosească la domiciliul viitorului locatar al căminului, spre a ajuta cu delicata ei veselie la  depăşirea momentului greu al despărţirii de locul domiciliului. Adaptarea începe chiar din acel punct al primului contact şi patroana, sibiancă de origine, are intuiţia psihologică necesară spre a semăna încredere. Noutatea cu care doreşte Eugenia Bârsan să completeze sistemul de asistenţă social-medicală pentru seniori la Sibiu, din an în an mai sporit ca modernitate şi confort, porneşte de la atitudinea luminoasă şi atentă faţă de suferinţa oamenilor. Întregul personal îi urmează modelul, din convingerea că fiecărui pacient i se cuvine acordată toată consideraţia. Prezenţa permanentă a unor medici în instituţie, programele de gimnastică medicală, care se comandă pentru pacienţii doritori, plimbările zilnice pe aleile parcului creează o certitudine, anume că senectutea, cu afecţiunile ei inerente, poate fi trăită cu demnitate şi bucurie. Parafrazând un titlu de film cunoscut, am plecat din Residenţa “ Maria Theresia” din vecinătatea oraşului Sibiu cu  convingerea că  în acel cămin cu aspect de hotel am văzut bătrâni fericiţi”.

În imagine, de la stânga la dreapta: patroana a instituţiei, Eugenia Bârsan, prof. Maria Nemeş, locatară a casei de vârstnici, prof. Anca Sîrghie, vizitatoare.


Share on Facebook
Share on Twitter
Share on Google Plus
Share on Linkedin


Hidroprahova

Din aceeaşi categorie:



















































































Ştiri Actuale on Linkedin
Ştiri Actuale on Twitter
 on Google Plus
Ştiri Actuale on Facebook


































ISSN–L 2344 – 3006, ISSN 2344 – 3006
Actualizat la 19 martie 2024
Autentificare
stiriactuale.ro