În Vinerea Luminată, prima vineri după Paşte, ortodocşii nu sărbătoresc doar un praznic vechi, ci îşi caută liniştea, vindecarea şi răspunsurile. Iar pentru mii de români, toate aceste lucruri se întâlnesc într-un singur loc: Mănăstirea Ghighiu, aflată la marginea Ploieştiului.
Aici, printre ziduri de linişte şi rugăciune, este aşezată una dintre cele mai cinstite icoane din România – Icoana Maicii Domnului „Siriaca”, adusă din Orientul creştin în urmă cu mai bine de şase decenii.
Este o icoană cum rar se întâlneşte – pictată pe lemn de santal în secolul al XVI-lea, cu trăsături blânde şi ochi ce par să înţeleagă suferinţa omului până în adâncul inimii. A fost dăruită Mănăstirii Ghighiu în 1958 de Preasfinţitul Vasile Samaha din Patriarhia Antiohiei. De atunci, locul a devenit un punct de referinţă pentru credincioşi care caută ajutor în încercări, lumină în întuneric sau pur şi simplu, o alinare.
Un izvor de har şi tămăduire
Nu doar icoana atrage, ci şi izvorul din curtea mănăstirii, considerat de mulţi ca fiind binecuvântat. În această zi de sărbătoare, se săvârşeşte slujba agheasmei mici, iar apa este împărţită celor prezenţi. Se spune că este un izvor cu dar tămăduitor, iar mărturiile celor care vin aici an de an întăresc această convingere.
Oameni din toate colţurile ţării povestesc cum, după ce s-au rugat Maicii Domnului „Siriaca”, au primit răspunsuri, vindecări trupeşti sau întăriri în încercări grele. Nu sunt vorbe goale – sunt istorii discrete, rostite cu lacrimi şi recunoştinţă.
Taina credinţei, în fiecare pas
Într-o lume grăbită, cinică şi tot mai zgomotoasă, Mănăstirea Ghighiu rămâne un spaţiu al tăcerii sfinte. Aici, Vinerea Luminată nu este doar o filă din calendarul ortodox, ci o zi vie, în care credinţa capătă chip, apă şi rugăciune.
Pentru unii, Ghighiu este o mănăstire frumoasă. Pentru alţii, este locul în care viaţa lor s-a schimbat pentru totdeauna..JPG)
