Fie vară, fie iarnă (ca să glumesc puţin), în fiecare an, pe 23 februarie, Mişu Vişoiu, un ploiestean celebru, evadat de ani buni în Câmpia Bărăganului, la Amara, revine la locul de naştere ( Bdul Vacilor - cum numeste el cartierul Malu Roşu din Ploiesti), la intalnirea cu cei mai apropiaţi prieteni de-ai lui (tinerii de altădată), pentru a-şi serba ziua de naştere. Anul ăsta, Mişu al nostru a împlinit venerabila vârsta de 78 de ani...
La ultimul apel au răspuns: Mircea si Virgil Dridea, Eduard Iuhas, Camil Oprişan,George Marin, Ion Lorentz, Adrian Diaconu, Ion Moroiţă şi fiul său Viorel, Fane Stanciu, Liviu Popescu şi… subsemnatul. Una dintre poze reprezintă ”Echipa de Aur” a Petrolului, anii 1965-66, campioana României, poză aflată in albumul lui Mircea Dridea.
Pentru cei care nu-l cunosc încă pe acest ”individ”, trebuie să precizez faptul că Mişu Vişoiu este un maestru în ”înnodatul” vorbelor, adică un SCRIITOR, cu litere mari, evident. N-o spun eu, ci nume celebre din lumea literara şi a sportului ( el fiind şi un campion al ”bătăilor” cu mănuşi), dintre care citez pe cei care au facut scurte comentarii la una dintre cărţile lui, ”Moartea dinaintea morţii”: ”Cu o biografie de prozator american (boxer, băiat de gălăgie la circ, scriitor de vagoane, electrician, îndrumător cultural (...), Mihai este un geniu verbal; recită pe de rost proze întregi, uimind cenacliştii din sudul ţării, unde era cunoscut drept ziarist serios şi nu un ”pârlit de nuvelist”, cum il caracteriza cineva”(Mircea Dinescu); ”Pasiunea pusă în scris din lumea satului ne duc cu gândul la trăiri biografice: Mihai Vişoiu ştie, probabil, ce înseamnă să fii răstignit pe crucea uitării, a dispreţului ciocoiesc, a foamei. Mişu al nostru a rămas singurul ziarist care mai face agricultură. Pentru ceilalţi, Ţara s-a mutat în cazinouri, pe stadioane ori la Parlament”( Cornel Radu Constantinescu); ”Ajuns la 40 de ani, Mihai continuă să fie la fel de bogat în iluzii, neîmplinit în disperări, cules de măreţia omului furat de ideea că lupta este idealul care ne smulge din uitarea pământului”(Fănuş Neagu); ”Căzut, cândva, pe Altarul durerii care este boxul, nea Mişu a rămas pe veci in suferinta marilor glorii, dar mai ales in cea a invinşilor, fără de care nu ar fi avut parte învigătorii...” (Răzvan Mitroi)...
După câteva ore in compania lui Mişu Vişoiu, ne-am luat la revedere de la EL, cu toţii urându-i LA MULTI ANI! şi să ne revedem cu bine la ”ediţia” următoare. Adică, pe 23 februarie 2018, ora 13,30 trecute fix - cum spunea nenea Iancu.
