Instiuţia prefectului judeţul Prahova a organizat evenimentul de lansare a albumului ”Contribuţia judeţului Prahova la Războiul de Întregire a Neamului”, lucrare apărută cu sprijinul ministerului culturii şi Identităţii Naţionale în cadrul manifestărilor prilejuite de Centenarul Marii Uniri.
Albumul ”Contribuţia judeţului Prahova la Războiul de Întregire a Neamului” a fost scris şi documentat de colegul nostru, Darie Codruţ Constantinescu, consilier în cadrul compartimentului Afaceri europene, eelaţii internaţionale, strategii şi programe de dezvoltare economică, sprijinit în acest demers de către Asociaţia Judeţeană ”Cultul Eroilor” Prahova, Biblioteca ”Nicolae Iorga” Ploieşti, Arhivele Naţionale Serviciul Judeţean Prahova, Asociaţia pentru educaţie şi dezvoltare urbană (A.E.D.U.) şi Muzeul Naţional de Istorie a României care a pus la dispoziţie fotografii relevante publicate în cadrul Expoziţiei Marele Război 1914-1918.
Autorul şi-a dorit ca prin această lucrare să ofere o imagine de ansamblu a contribuţiei pe care au adus-o prahovenii la realizarea României Mari prin pierderile umane, suferinţe şi pagube materiale. Albumul cuprinde fotografii de pe front, imagini ale unor clădiri care acum nu mai există, pagini din ziarele acelor vremuri, imagini ale rafinăriilor ploieştene în timpul ocupaţiei germane sau acte administrative semnate de prefecţii şi subprefecţii prahoveni din timpul Primului Război Mondial. În afară de elementele istorice foarte cunoscute, lucrarea cuprinde şi mărturii ale prahovenilor sau informaţii despre cazuri particulare care au ajuns prin petiţii la prefecţi. De exemplu, în 1919, o femeie din Buşteni, îi scria prefectului, care i-a alocat 200 de lei, o sumă modestă chiar şi atunci, pentru a se descurca: ”Sunt văduvă de război, refugiată aci din Buşteni, când m-au gonit bombele în miezul nopţii ploioase din 26 septembrie 1916 dimpreună cu toţi ai mei. Am plecat din gospodăria mea cea întemeiată de 20 de ani numai cu un cufăr, pentru a nu mă mai întoarce niciodată, lăsând totul pradă jefuitorilor şi bombelor. În 917 mi-am pierdut soţul în răsboiu-singurul sprijin al vieţii noastre…Sunt şi eu o româncă care am contribuit, deşi cu puţin, dar cu tot sufletul şi atunci când trebuia, la mărirea idealului national”. Astfel de mărturii sunt multe şi la fel de emoţionante, scrise de prefecţi, de soldaţi. Toma N. Socolescu, arhitectul Ploieştiului, a consemnat aspect, atât de pe front, cât şi de la întoarcerea sa în oraş, când şi-a găsit locuinţa jefuită.
Primăriile prahovene din mediul rural au ajutat cu informaţii relevante, având în vedere că majoritatea soldaţilor români erau ţărani.
