"În regiunile superioare ale Carpaţilor, locuite odată de triburi pastorale pelasge, noi întâlnim de foarte adese ori numirea orografică de Colţi, un cuvânt a cărui semnificaţiune este: vârfuri de stânci ascuţite şi proeminente. Acelaşi înţeles îl avuse în timpuri preistorice şi numirea grecească de Colchis, ce ne apare în legenda Argonauţilor." (Dacia preistorică-Nicolae Densusianu)
Trecutul acestui mirific ţinut, desprins parcă din fantezie şi legendă, situat la întorsura Carpaţilor, coboară în timp mult dincolo de începuturile istoriei. El reverberează atâta istorie românească în care trăiesc atâtea sacre amintiri ale trecutului. Pretutindeni întâlneşti urmele eroice ale neamurilor de demult, cu marile lor însemne de taină, ce par a atinge culmile ce străjuiesc această splendidă aşezare. Valea Colţilor, ce se deschide la ieşirea din munţi cu o salbă de sate de moşneni, oferă călătorului un peisaj de o negrăită frumuseţe. Acesta este legendarul ţinut al Colchidei, acolo unde argonauţii însoţiţi de Iason veneau special pentru recuperarea vestitei blăni a berbecului de aur.
Un cătun al acestei fantastice aşezări, poartă numele de Matara. Matarea era numele său anterior, matarani erau numiţi localnicii.” Aceste două sate, Colţi şi Matarea, din plaiul Buzăului, sunt Colchi şi Meterea turba ai lui Ovidiu, triburi pastorale, cari trecând cu turmele lor pe teritoriul Scythiei mici, inspirau odată atâta teroare poetului obişnuit să trăiască în viaţa cea moleşita a Romei imperiale, departe de populaţiunile cele severe şi belicoase ale munţilor.” (Nicolae Densusianu - Dacia Preistorică)
Foto: Diana Gavrila
Autor: Diana Gavrila
Sursa: https://www.facebook.com/notes/gavrila-diana/lana-de-aur-la-colti/147209555349942
