În ciuda imaginii negative pe care ţara noastră o are dincolo de hotare, România este un loc plin de surprize, de fenomene unice şi de forme de relief nemaiîntâlnite în lume. Tot în spaţiul carpato-danubiano-pontic, se regăseşte şi singurul loc din lume în care viaţa ar putea continua în urma unui atac nuclear.
Niciun buncăr antiatomic exclusivist din lume, cunoscut sau ascuns de către serviciile secrete internaţionale, nu garantează supravieţuirea în cazul unui atac nuclear de proporţii. Însă, un astfel de loc există. Şi există chiar în România! Spaţiul a uimit întreaga lume cu ecosistemul său perfect închis, ce poate susţine viaţa, fără a avea nevoie de ceva din exterior, de unde şi concluzia fascinantă a speologilor care au demarat studii aici.
Aţi auzit până acum de Peştera Movile? Potrivit ghiduri-turistice.info, se pare că această grotă situată lângă Mangalia este singurul loc în care viaţa ar putea continua în urma unui atac nuclear.
Peştera Movile a fost descoperită în anul 1986, în apropiere de Mangalia, în urma unor cercetări pentru construirea unei centrale electrice în zonă. Atunci nu i s-a dat o importanţă deosebită, părând doar o simplă grotă din puţ, cu o galerie de 200 m.
În 1990, s-au reluat cercetările, iar descoperirile care au urmat au uimit întreaga lume. În capătul peşterii, s-a găsit un lac cu apă termală sulfuroasă, a cărei explorare a adus la suprafaţă numeroase forme de viaţă specifice peşterii.
Viaţa se susţine singură în Peştera Movile, fără a avea nevoie de prezenţa oxigenului sau a altor factori externi. Sistemul funcţionează pe baza chimiosintezei, fiind separat de mediul exterior de milioane de ani, după cum au dezvăluit studiile recente. Astfel, atmosfera este aproape lipsită de oxigen, dar bogată în metan şi dioxid de carbon, şi cu toate acestea viaţa există, mărturie fiind cele 35 specii complet noi de insecte ce locuiesc în peşteră.
Potrivit studiilor realizate inclusiv de cei de la NASA, viaţa în Peştera Movile se desfăşoară complet independent faţă de exterior, vieţuitoarele de aici neavând nevoie de oxigen, lumină, căldură şi aşa mai departe. Ulterior, aceasta a fost declarată rezervaţie speologică, iar intrarea a fost închisă, pentru a nu fi afectat ecosistemul interior de mediul extern. Singurii care au acces sunt cercetătorii.
