Celebrul dracon cu cap de lup, folosit de geto-daci pe câmpul de luptă, şi pe care îl cunoaştem atât de pe columna lui Traian, cât şi de pe Arcul Triumfal al Împăratului Galerius (dacul care a condus Roma între anii 305-311), s-a răspândit cu timpul în toate colţurile lumii.
Draconul dacic pe Columna lui Traian:
Foarte multă vreme, chiar Imperiul Roman a folosit draconul dacic în acţiunile militare ale imperiului, nu numai în cadrul unităţilor militare formate din geto-daci, ci şi în cadrul altor legiuni şi trupe auxiliare.
Datorită politicii imperiului, la puţină vreme după războaiele dintre Decebal şi Traian, împăratul Hadrian (pe la 120-125 d. Chr.) trimite în Marea Britania de astăzi şi o unitate militară formată din daci: Cohors I Dacorum, ca să lupte contra scoţilor, iuţilor şi picţilor de la miazănoapte. Desigur, dacii s-au dus acolo cu specificităţile lor, inclusiv draconul.
Conform dovezilor existente astăzi, prezentate de ghizii locali, dacii au fost cei mai numeroşi şi mai buni luptători dintre toate naţiile duse de imperiu acolo, pe insulele britanice. Aici, au construit cetatea Banna, urmele existenţei lor fiind păstrate până astăzi.
Ce este foarte interesant este faptul că oraşul Chester era numit pe vremea stăpânirii romane Deva (pr
ecum Deva noastră din judeţul Hunedoara), cu sensul de cetate; şi la fel de interesant este faptul că o serie de localităţi britanice au terminaţia Chester (Rudchester, Halton Chester, Ebchester, Great Chester, Rochester – în cazul unor indicatoare, numele DEVA este pus în paranteză!!!), la fel cum cetăţile geto-dacice aveau terminaţia dava (de la care s-a format şi numele Deva): Buridava, Zargidava, Piroboridava, etc.
De altfel, găsim în zidul de nord al castelului Chester şi o piatră funerară din secolul II d. Chr. cu imaginea unui cavaler cu dracon, prezentat de siteul BBC. Frumos, nu?
Conform curatorilor britanici, dacii au continuat să trăiască aici, fiindcă s-au înţeles bine cu localnicii celţi, datorită unor asemănări de cultură… Oare câţi dintre britanicii de astăzi sunt urmaşii lor?
Pornind de la aceste informaţii, furnizate de Alex Brebeanu si culese din surse britanice, putem înţelege cum a fost posibil ca un simbol geto-dacic să ajungă, după sute de ani, să fie folosit şi de alte neamuri, de eroi legendari din alte spaţii.
