Preşedinta organizaţiei PDL Bucureşti, Elena Udrea, a anunţat că demisionează din funcţie, deschizând astfel calea unei veritabile analize critice a dezastrului electoral suferit în Capitală.
Elena Udrea a reprezentat în partid o anomalie. Fosta preşedintă a organizaţiei PDL Bucureşti a exercitat, mai înainte să deţină o funcţie reală importantă, o putere foarte mare, care nu avea niciun temei statutar. Chiar după ce a devenit vicepreşedintă a PDL, ea a dat impresia că îşi depăşeşte poziţia formală şi că deţine o influenţă mai mare decât a prim-vicepreşedinţilor oficiali: Roberta Anastase, Teodor Baconschi, Sorin Frunză Verde şi Gheorghe Flutur.
Care au fost resorturile acestei influenţe rămâne neclar, dar este sigur că multă lume în partid îi atribuia o foarte mare putere, ceea ce a început să devină cu timpul o putere reală. Legenda Elenei Udrea s-a răspândit şi în afara partidului, fiind considerată purtătorul de mesaj al preşedintelui Traian Băsescu şi chiar agentul său în partid. Mai în glumă mai în serios, întreaga lume politică şi-a potrivit ceasul după declaraţiile Elenei Udrea. În plus, în calitatea ei de ministru al Turismului şi Dezvoltării s-ar fi bucurat de o solidă imunitate, care a scutit-o cel puţin până acum de orice investigaţie, se arată într-un articol scris de Deutsche Welle.
Succesul ei în partid a fost într-adevăr greu de explicat, deoarece a ocolit toate traseele obişnuite. În anul 2005, când Alianţa DA venea la guvernare nimeni nu ştia cine este Elena Udrea, care fusese numită în funcţia de consilier prezidenţial al preşedintelui Traian Băsescu. Elena Udrea împărţea această onoare cu un intelectual de mare prestigiu, fost ministru de Externe, Andrei Pleşu, cu o militantă de frunte din aria drepturilor omului, Renate Weber, şi cu alte persoane cu merite bine cunocute şi recunoscute. Pe nesimţite însă, exotica consilieră, considerată iniţial, cu condescendenţă, o pată de culoare în lumea auster cazonă a Palatului Cotroceni, a devenit un centru de putere. Influenţa ei se răsfrângea tiranic asupra unor militanţi ai PDL care se întrebau stânjenitor, într-o situaţie sau alta, "ce o să spună Elena Udrea?"
Probabil că nu tot ce se spune este adevărat, dar Elena Udrea ajunsese cu siguranţă la un moment dat mai puternică în partid decât oameni cu multe decoraţii adunate în toate bătăliile din ultimii 20 de ani. Aşa numita tripletă Blaga, Videanu, Berceanu, a fost dată o vreme dată la o parte în beneficiul unei echipe noi, dominate copios de Elena Udrea.
Dar ascensiunea Elenei Udrea a fost posibilă graţie concursului altor lideri democrat-liberali care au acceptat ideile cele mai excentrice şi mai nerezonabile, aşa cum a fost tentativa de a desfiinţa consiliile de sector şi de a centraliza întreaga administraţie a Capitalei. A fost cu siguranţă cea mai gravă greşeală politică pe care bucureştenii au sancţionat-o drastic la ultimile alegeri.
În consecinţă, stilul întregii acţiuni politice a Elenei Udrea, care a scurtcircuitat toate canalele legitime ale partidului, a fost de-a dreptul nefast. Partidul şi-a pierdut coerenţa şi autoritatea în exterior, devenind obiect de ironii şi aluzii stânjenitoare, şi nu a mai avut forţa de a se opune unui dezastrul electoral previzibil.
