Mai întâi începem cu „urăsc zilele de luni“, apoi continuăm cu afirmaţii precum „am o stare proastă astăzi“. Şi încet, încet, ajungem să evităm spaţiile populate, prietenii şi să ne izolăm. Le spunem tuturor că nu avem nimic, că suntem doar trişti şi nu avem chef să vorbim cu nimeni. Acest comportament poate anunţa o depresie.
Psihologii spun că depresia atacă subtil, pentru că, iniţial, te lasă pe tine să decizi cât de trist vrei să fii, cât de vinovat vrei să fii de eşec şi cât de tare îţi vine să te pedepseşti. Depresia este, de fapt, o tulburare mintală care afectează tot corpul. Intensitatea diferă de la o persoană la alta şi se poate manifesta diferit la aceeaşi persoană de-a lungul timpului. Pentru că depresia poate fura săptămâni, luni şi chiar ani din viaţa unui om.
În cel mai rău caz, dacă nu se urmează un tratament recomandat de medicul specialist depresia poate avea consecinţe fatale. Depresia majoră, distimia şi tulburarea bipolară sunt trei tipuri de depresie care, dacă nu sunt atent urmărite de specialist pot avea urmări grave în viaţa şi familia unei persoane.
Depresia majoră. Simptomele ei se manifestă, în general, prin lipsa dorinţei de a practica activităţi care înainte erau făcute cu plăcere.
Distimia. Este o formă uşoară de depresie, care poate apărea încă din copilărie. Durează cel puţin doi ani şi are simptome precum: scăderea interesului pentru activităţile obişnuite cum sunt mâncatul, dormitul, cititul, scăderea încrederii în sine. În general, la femei, depresiile pornesc de la eşecuri emoţionale.
Tulburarea bipolară. Cea de-a treia formă a depresiei este caracterizată prin schimbarea într-un timp foarte scurt a dispoziţiilor, de la mânie la depresie.
Toate cele trei tipuri de depresie au simptome comune. La unele persoane pot apărea mare parte din ele, la altele pot fi identificate mai puţine semne de depresie.
Iată care sunt simptomele stărilor depresive:
-tristeţe şi anxietate,
-atitudine pesimistă,
-scăderea încrederii de sine,
-manifestarea unui sentiment puternic de vinovăţie,
-scăderea dorinţei pentru hobby-uri,
-lipsa chefului pentru sex,
-stare de oboseală permanentă,
-energie scăzută,
-scăderea puterii de concentrare şi insomnie,
-lipsa poftei de mâncare sau tendinţa spre excese alimentare,
-irascibilitate,
-dureri de cap, tulburări digestive precum anorexie şi bulimie,
-gânduri şi tentative de suicid.
Studiile în acest sens arată că femeile sunt mai predispuse la depresie faţă de partenerii lor. Procentul este aproape dublu în cazul reprezentantelor sexului slab.
Cauzele pot fi natură fizică: menstruaţia, sarcina, avortul, perioada de după naştere şi menopauza. Depresia se poate instala însă şi din pricina responsabilităţilor de la serviciu, din cadrul familiei, spre exemplu mamele care sunt nevoite să aibă grijă singure de copii, dar şi femeile cărora le revine datoria de a avea grijă de părinţii bonavi. Chiar dacă sunt mai vulnerabile, femeile răspund mai bine unui tratament recomandat de medic, spre deosebire de bărbaţi.
Statistic, barbaţii sunt mai puţin afectaţi de despresie, dar atunci când trec printr-un episod depresiv, aceştia îşi ascund suferinţa prin consumul de alcool, stupefiante sau se refugiază în muncă. Pentru că este dificil de recunoscut la bărbaţi, rata suicidului este de patru ori mai mare la bărbaţi decât la femei.
