Sorici, apă, tendoane şi foarte puţină carne macră, este reţeta stas a celor mai multe mezeluri.
Tendoane şi oase pisate în loc de carne macră, grăsime peste limita admisă şi multă apă, aceasta este reţeta pe care o "respectă" majoritatea producătorilor.
Sorici, apă, tendoane şi foarte puţină carne macră, este reţeta stas a celor mai multe mezeluri.
Deşi legislaţia privind normele de compoziţie există din 2006 şi este destul de clară, controalele efectuate de-a lungul timpului au demonstrat că foarte puţine produse respecta întru totul reţeta.
Principala problemă a mezelurilor de pe piaţa autohtonă e chiar cantitatea insuficientă a materiei prime- carnea, sau calitatea proastă a acesteia.
Umplutură de tendoane şi oase, peste norme
Un raport al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, bazat pe date din 2010, arată că mai ales parizerul, crenvurştii şi salamurile de vară au un conţinut de proteine cu 2% mai mic faţă de prevederile legale, potrivit cărora mezelurile trebuie să conţină carne în proporţie de cel puţin 10-11%.
Din plin se găseşte însă carnea dezosată mecanic, adică o pastă obţinută din tendoane, oase, pielite, în care proteinele sunt aproape inexistente. Aceasta este periculoasă pentru copii sau tineri, din cauza cantităţii ridicate de fosfor ce împiedică asimilarea calciului.
"Dacă în UE, producătorii nu au voie să pună mai mult de 3% din această pastă în mezeluri, în produsele româneşti cantitatea de MDM trece de 10%", atrage atenţia expertul în alimentaţie Gheorghe Mencinicopschi.
Şoriciul, cunoscut sub denumirea de proteină colagenica, este ingredientul de bază al mezelurilor. Deşi în lege este prevăzută o limită de 20-30%, în funcţie de tipul produsului, inspectorii de la ANPC au descoperit produse în care cantitatea de piele de porc era de 80%.
Constatarea e cu atât mai alarmantă cu cât romanii consuma anual 9-10 kg de mezeluri, în mare parte produse ieftine. Un alt ingredient al mezelurilor este apă, a recunoscut chiar şi fostul ministru al Agriculturii Stelian Fuia.
"Să nu ne mirăm când se scurge apa din parizer şi salam. Nimeni nu verifica reţetele". Şi reprezentanţi din industria cărnii recunosc că nu toţi procesatorii sunt corecţi.
"Nu pot spune că nu există şi contravenienţi, care nu respecta reţetele, dar fenomenul nu trebuie generalizat. Aceasta normă e aplicabilă doar produselor fabricate în ţară, nu şi celor importate. Unii producători depăşesc cantitatea de grăsime sau apă, unii nu afişează conţinutul de carne procesată mecanic", spune Mihai Vişan, director executiv al Asociaţiei Române a Cărnii.
