Miercuri, 22 mai 2019 - 6:03:31
Echipa Ştiri Actuale
Români din toate țările, uniți-vă!

Cabinet stomatologic Ploiesti, Dentist Ploiesti - Stomatologie

Pensionari ploieşteni, pe drumuri europene


23 iunie 2013

Budapesta-Viena-Praga reprezintă, fără îndoială, triunghiul turismului din Europa Centrală, căutat de către milioane de  turişti din întreaga lume, cele trei mari capitale fiind deosebit de atractive prin istoria  lor milenară, tradiţii, cultură şi, nu în ultimul rând, prin statui şi clădiri monumentale vechi de sute de ani, păstrate şi renovate cu grijă.

Românii bugetari - şi cu atât mai mult pensionarii – nu prea îşi pot permite asemenea excursii, ei fiind o raritate printre turiştii vest-europeni ori cei veniţi din America, Japonia, Coreea de Sud sau China, care împânzesc, indiferent de sezon, aceste trei mari capitale. Cu toate acestea, prin programul ”Cultură pe roate”, 50 de pensionari ploieşteni, membri ai Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, care le-a oferit reduceri consistente( între 20 şi 60 sută în funcţie de pensia fiecăruia) din preţul transportului, s-au înscris în excursia vieţii lor: Ploieşti- Sighişoara-Oradea-Budapesta-Viena şi retur. Cinci zile pe drum, cu aceşti tineri de altădată, nu este deloc o treabă uşoară. Dar când ai la volan un şofer ca dl. Ninel Oprea, înţelegător şi dispus să suporte capriciile inerente ale vârstei a treia, dar şi un ghid precum Nelu Stan - care umple ”golurile” cu cântece de voie bună, glume şi informaţii de tot felul, timpul trece repede. Prima destinaţie: Sighişoara. Cetatea medievală ne-a întâmpinat cu un miting de protest al unor tineri îmbrăcaţi în verde, astfel că, având drumul blocat, am dat-o cotită spre Mănăstirea Sf.Dimitrie din localitate. Un loc ideal de rugăciune, de linişte şi culoare oferită de trandafirii, muşcatele şi begoniile aflate la tot pasul. După o oră, am revenit în Cetate, unde  era linişte. Avem la dispoziţie o oră pentru vizită. Suficent pentru a revedea unica cetate   medievală din lume locuită, în prezent, de vreo 60 de familii. Observăm că, prin Cetate, se plimbă, falnic, un toboşar – marcă cu suflet înregistrată la OSIM. Dorin Stanciu face treaba asta din 2006. El este absolvent al Universităţii de artă şi design din Cluj, cu specializarea pictură pe şevalet, dar cu numai  cei 1200 de lei salariul lunar de artist, nu putea să trăiască şi a trebuit să-şi completeze veniturile cu această meserie de toboşar.El îi întâmpină pe turişti cu un ”Bun venit” în 57 de limbi, oferindu-le şi indicaţiile solicitate de aceştia, demonstraţie făcută pe viu în faţa noastră.

Spre seară ajungem  la Mănăstirea ”Sfânta Cruce” din Oradea, unde avem asigurată cazarea, în camere cu două paturi şi baie cu duş. Contra sumei de 25 de lei pe zi, măicuţele de aici  oferă micul dejun şi cina. O adevărată pomană!, remarcă cineva. Dar acesta-i preţul pentru orice pelerin. Mănăstirea, construită între anii 1994 şi 2004, are aproape 100 de asemenea camere la dispoziţia pelerinilor.

După noaptea de odihnă de aici, în dimineaţa zilei următoare pornim spre Budapesta. Drumul pe autostradă este relaxant, iar câmpurile verzi, fără pic de bălării, ne face să ne gândim la pârloagele de acasă întâlnite în cale. De ciudă, Nelu Stan dă tonul la melodia ”Noi suntem români”. Apoi, în duet cu o doamnă din grup, cântă cunoscutele melodii patriotice, pe versuri de Adrian Păunescu şi Grigore Vieru: Eminescu, Maluri de Prut, Suveranitate ş.a. După vreo trei ore ajungem la Budapesta, unde la hotelul de cazare”Ibis”, ne aştepta ghidul vorbitor de limbă română: dna Ildiko, o actriţă din Târgu Mureş, plecată din ţară acum 26 de ani.  Pornim la turul oraşului cu autocarul. Ne este prezentată capitala Ungariei cu tot ce are ea mai frumos. Budapesta are o suprafaţă de 425 km.,împărţită în 23 de sectoare administrative şi o populaţie de circa 2 milioane de locuitori, practic un sfert din populaţia ţării. Capitala  este formată din trei părţi: Buda, Pesta şi Obuda( Buda Veche). Noi străbatem doar Buda şi Pesta, despărţite de fluviul Dunărea, prin trei poduri, dintre care cel mai renumit este Podul cu Lanţuri. Acesta  are o lungime de 375m, şi 16m lăţime, cu o distanţă între cele două picioare de 202m. La ambele capete ale podului stau de strajă câte doi lei imenşi. Se spune că la ceremonia de inaugurare, un copil ar fi remarcat faptul că leii nu au limbă. Auzind asta, sculptorul s-a supărat aşa de tare încât s-a sinucis, aruncându-se de pe pod. În realitate, leii au limbă, dar ea este invizibilă de pe sol. Budapesta este un oraş monumental cu sute de statui, palate şi clădiri de patrimoniu, bulevarde şi străzi moderne, parcuri, grădini şi numeroase locuri de agrement, cele mai spectaculoase  fiind cele de pe malurile Dunării. Aici există şi o copie a celebrului bulevard Champs-Elysees din Paris, dar şi o renumită baie publică, care funţionează într-un fost palat regal ornamentat cu aur. Cu 14 euro de persoană, se poate face saună ori masaje. ” Pentru noi, ungurii, baia asta e un lux, pe care nu ni-l putem permite la veniturile noastre; în Ungaria salariul mediu este de circa 450 de euro”, spune, cu indignare, ghidul. De la domnia sa mai aflăm, în timpul plimbării pe jos, şi alte informaţii despre principalele obiective turistice ale Budapestei: Parlamentul, Citadela şi Dealul Gellert, Palatul Regal, Piaţa Eroilor, basilica Sf.Ştefan, Grădina zoologică, Marea Sinagogă- cea mai mare din Europa şi a doua din lume, multe dintre acestea chiar le vedem. Deosebite ni s-au părut palatele în stil clasic şi secesionist, placate cu ceramică. Plimbarea se încheie cu mult-aşteptata croazieră cu vaporul pe Dunăre. Suntem primul grup care reia plimbările cu vaporul după ce Dunărea ajunsese la cota record  de 8,95m. Pe vapor suntem întâmpinaţi cu şampanie şi cu bucate tradiţionale ungureşti, din care nu lipsesc gulaşul, renumitul vin Tokay şi...sarmalele. Timp de aproape două ore, ne-am delectat privirile cu imaginile superbe ale Budapestei, scăldată de lumini multicolore.

Încărcaţi de atâtea amintiri budapestane, în ziua următoare am pornit spre Viena. Cei 243 km care despart cele două capitale au fost parcurşi repede. Ceea ce ne-a atras atenţia, în mod deosebit, a fost mulţimea de instalaţii eoliene, atât în Ungaria, cât şi în Austria. Viena ne-a întâmpinat cu o vreme caldă, propice unei plimbări. Ghidul de aici, Mihai Popescu, s-a cam lăsat aşteptat, dar până la urmă a venit, conducându-ne prin marele oraş. Viena este cu adevărat un oraş european frumos, care abundă în obiective şi atracţii turistice, majoritatea acestora aflate compact, în centrul oraşului, fiind uşor de vizitat. Iată doar câteva pe care le-am admirat şi fotografiat: Palatul Belvedere, Opera de stat, Primăria, Catedrala Sf.Ştefan, Palatul Imperial Hofburg, Casa lui Mozart, Casa Oceanelor (Aquarium) şi, bineînţeles, Parcul Prater- simbolul oraşului. Cu această ocazie aflăm că Viena a câştigat, pentru a patra oară consecutiv, locul întâi în clasamentul oraşelor  din lume cu cea mai bună calitate a vieţii. Normal dacă ţinem cont de faptul că jumătate din suprafaţa oraşului este ocupată de spaţiile verzi: 280 de parcuri şi grădini imperiale, peste 2000 de spaţii verzi, numeroase alte spaţii de recreere. Turiştii au la dispoziţie mijloace de transport moderne: metroul, tramvaiul, autobuzul, trenul urban sau trăsurile cu cai, în timp ce vienezii preferă plimbările pe bicicletă, mai ales în zilele de weekend. Principalele obiective turistice par a fi Parcul Prater, Catedrala Sf. Ştefan şi  Palatul Schonbrunn (pe care nu l-am avut însă inclus în programul vizitei!). În Viena există şi sedii impozante ca înălţime ale unor organizaţii şi instituţii internaţionale: ONU, Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică ş.a.

La capitolul curiozităţi, ghidul ne-a povestit despre ”atentatul lebedelor”, petrecut acum câţiva ani pe braţul vechi al Dunării. La un an de la această întâmplare atribuită unor  ţigani din România, ziarele vieneze  au relatat faptul că lebedele s-au răzbunat pe un bărbat, care inota liniştit, acesta fiind atacat dur de lebede, care l-au lovit de mai multe ori la cap şi în zona ochilor!  Tot de la ghid am aflat că, prin anii 60, un mare număr oameni din Turcia şi fosta Jugoslavie au fost acceptaţi să muncească în Austria şi care aici au rămas, integrându-se în societate, deşi unii dintre ei nici până azi nu au obţinut cetăţenia.

Grupul nostru a avut însă parte şi de o întâmplare nedorită. În timpul vizitei prin oraş, un pensionar s-a pierdut de grup. Datorită faptului că telefonul său era descărcat şi  nici nu cunoştea vreun telefon al cuiva din grup, acesta a avut probleme în legătură cu revenirea la autocar. În final, deşi poliţia vieneză la care a apelat nu l-a ajutat, acesta a reuşit să ajungă, la...hotelul din Budapesta, unde eram cazaţi, dar după multe peripeţii şi o gaură în portofel de vreo 50 de euro.

Reuniţi, pensionarii ploieşteni au revenit acasă, obosiţi dar fericiţi că au făcut o excursie de vis, la care nici nu sperau în tinereţea lor.

Foto-text: Ioan POPESCU

 

 

 

 


Share on Facebook
Share on Twitter
Share on Google Plus
Share on Linkedin
rating  rating
(154 vizualizări)
Dacă v-a plăcut acest articol, daţi-ne un like:

ALDE Campanie

Adăugaţi un comentariu:
Folosind un cont de facebook:
sau folosind formularul următor:
Nume:

Email:

Comentariul:

Cod siguranţă:
Codul de securitate



Servicii medicale de calitate la standarde europene

Din aceeaşi categorie:



















































































Ştiri Actuale on Linkedin
Ştiri Actuale on Twitter
 on Google Plus
Ştiri Actuale on Facebook




servicii complete deratizare,dezinsectie,dezinfectie

































ISSN–L 2344 – 3006, ISSN 2344 – 3006
Actualizat la 21 mai 2019
Autentificare
stiriactuale.ro