Cuviosul părinte Nicon a trăit pe vremea ighemonului Cvintilian şi era din cetatea Neapole. Era frumos la înfăţişare, strălucitor la vedere şi aprig în războaie. Tatăl lui se închina la idoli, iar mama era creştină. În timpul unui război mare, fericitul Nicon aducându-şi aminte de îndemnurile mamei sale şi suspinând adânc a zis: ,,Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi!". Însemnându-se cu semnul cinstitei cruci s-a aruncat în vâltoarea luptei, iar după război s-a întors acasă spunându-i mamei sale că doreşte să se boteze şi să urmeze calea creştinătăţii.
Plecând spre părţile Răsăritului, a ajuns la insula Hios şi stând acolo vreme de şapte zile, s-a nevoit în post, în privegheri şi rugăciune. Noaptea în vis i s-a vestit de către un înger, în chip de preot să coboare pe ţărmul mării şi cu corabia să ajungă la muntele Ganos. Aici, i-a ieşit înainte un episcop, care după ce l-a învăţat cele de cuviinţă, l-a botezat în numele Sfintei Treimi, împărtăşindu-l cu Sfintele Taine, iar după trei ani l-a hirotonit preot şi apoi episcop.
Luând asupra lui purtarea de grijă asupra celor o sută nouăzeci de monahi care au venit la el, a pornit cu ei spre Italia. Aşezându-se în muntele Tavromeniei, la numărul monahilor care erau împreună cu el s-au adăugat încă nouă din foştii lui ostaşi. Ighemonul aflând ce se vorbea despre Sfânt, a dat poruncă să fie aduşi toţi înaintea lui. Supunându-i la chinuri cumplite li s-au tăiat capetele cu sabia şi în acest fel s-a săvârşit pătimirea lor mucenicească.
