Decembrie reprezintă pentru mulţi dintre noi finalul unui an ciudat, finalul unui an de cumpănă pentru români. Luna aceasta încheie un ciclu electoral şi marchează cu speranţă de linişte sosirea noului an. Privind în urmă, lunile trecute au adus schimbări majore de la o zi la alta, tensiunile fiind prezente la tot pasul şi pot spune chiar pe toate planurile. Au avut loc schmibări spectaculoase, unele plăcute, altele mai puţin plăcute. Am avut parte de împliniri şi poate în egală măsură şi de dezamăgiri.
Pentru unii dintre noi, anul 2014 a fost unul marcat şi de pierderea unor persoane dragi, făcându-ne să privim viaţa printr-o altă lumină. Cu certitudinea poate că ni s-a schimbat destinul, am trecut prin momente importante atât pe plan emoţional cât şi pe plan profesional. Am cunoscut oameni noi, legând noi relaţii şi ne-am îndepărtat de alţii din varii motive.
O linişte apăsătoare simţită înaintea unui uragan te face să ai un deja vu atunci când ceva plăcut ţi se întâmplă şi îndoiala te năpădeşte de fiecare dată, considerând că pozitivul nu-şi are locul în această poveste citadină. De ce? Pentru că nesiguranţa a fost instaurată de anumiţi factori care se regăsesc în mediul în care trăim.
Contemporan cu noi un muzeu al fricii s-a instaurat în societate, stârnind de multe ori reacţii neaşteptate şi necontrolate.
Consider că un dezechilibru răspândit haotic prin toate categoriile sociale, a stârnit o reacţie cu finalitate neaşteptată, schimbătoare cu adevărat de destine, principii şi valori.
Pozitivă sau negativă, această faptă istorică produsă pe finalul unui an început tensionat şi cu perspectivă incipientă ca fiind una ciudată, aduce după sine aşteptări foarte mari şi cred că foarte greu sau poate chiar imposibil de îndeplinit, ale unor obiective idealiste.
Tragem nădejde că sărbătorile sfinte, să ne aducă pe toţi mai calzi, mai înţelepţi şi cu speranţa că anul 2015 va fi unul de linişte, care va aşeza lucrurile şi va îndepărta orgoliile, înlocuindu-le cu înţelegere şi responsabilitate.
