Dacă există un secret al longivităţii, cu siguranţă a fost descoperit de locuitorii comunei prahovene Ceraşu, acolo unde locuiesc mai multe persoane care au împlinit 100 de ani. Pe doamna Elisabeta Sanda, autorităţile locale au sărbătorit-o la începutul lunii martie, iar pe 24 de aprilie, la Slon, Ion Stoica şi el centenarul
L-am vizitat pe nea Ion cu câteva zile înainte de aniversarea dumnealui. Era liniştit şi se uita la televizor. Aflase despre decesul Prinţului Philip şi îi povestea doamnei care îl îngrijeşte zilnic, că soţul reginei Angliei era prietenul Regelui Mihai. Cu un zâmbet senin, nea Ion ne-a povestit că are amintiri frumoase din perioada monarhiei şi că Regele Mihai a fost un om bun, care şi-a iubit ţara. Are o vorbă blândă şi chipul zâmbitor al bunicului din poveştile copilăriei. Locuieşte într-o casă extrem de curată, cu miros de gutui. Casa aceia tipic românească, cu mobilă autentică, nu cumpărată de la Ikea, cu acareturi cusute de mână şi cu poze vechi, alb negru. O casă în care te simţi ca într-un muzeu.
Din când în când, nea Ion se uită la fotografiile din tinereţe şi zâmbeşte din nou. Îşi aduce aminte cu drag de soţia sa, care din păcate a decedat în urmă cu 28 de ani. Au avut o căsnicie liniştită, bazată pe respect şi încredere reciprocă. A crescut doi copii, oameni frumoşi, la casele lor. Unul dintre băieţi este medic la Bucureşti, iar cel de al doilea inginer la Buzău.
Copii şi-au dorit să vină să locuiască cu ei. Le-ar fi fost mult mai simplu să aibă grijă de el. Dar, când îţi iubeşti casa, nu prea îţi vine să o părăseşti pentru nimic în lume
“Am fost la Bucureşti, am stat câteva luni. Prea multă aglomeraţie, prea mult zgomot, prea multă agitaţie. Am fost şi la băiatul de la Buzău. Nici acolo nu mi-a plăcut. Casa mea este aici la Slon. Aici am crescut, aici am trait cu nevasta mea, aici mi-am crescut copiii. I-am făcut oameni mari, la casele lor, i-am ţinut în şcoli şi Dumnezeu m-a ajutat”, ne-a povestit nea Ion.
Ne spune că secretul longevităţii îl reprezintă cumpătarea. Nu a fumat niciodată, a băut câte un pahar de vin sau o ţuică din când în când, dar nu zilnic, a mâncat cumpătat, fără excese, nu a pierdut nopţile.
“Cumpătarea este secretul unei vieţi lungi, dar parcă viaţa mea este prea lungă. Am mâncat întotdeauna sănătos şi nu am fumat niciodată. Viaţa de azi e agitată. E de neînţeles toată această agitaţie”, ne-a spus nea Ion.
La 100 de ani, nea Ion Stoica este supărat că l-au lăsat urechile şi nu prea mai aude bine. Copiii i-au adus un apparat auditiv, dar nu îi place. Spune că …ţiuie şi îl deranjează.
Din când în când, iese în prispa căsuţei sale şi mai schimbă câte o vorbă cu câte un vecin. Îi întreabă de sănătate şi le ascultă poveştile. Le cunoaşte bucuriile şi necazurile.
Aşa l-am găsit şi noi în ziua în care l-am vizitat. În pragul casei, discutând cu vecinul său.
“Este un vecin extraordinar. Mereu cu o vorbă bună, mereu ajutându-ne. Când eram tânăr, dacă afla că nu aveam bani, venea şi îmi dădea împrumut să îmi ajungă până la salariu. Când construiam casa, îmi dădea sfaturi. Mereu săritor şi cu suflet bun”, ne-a povestit unul dintre vecini.
Înainte de plecare l-am întrebat pe nea Ion dacă a auzit de virusul care a speriat întreaga lume. Auzise de la televizor şi de la copii.
“M-am speriat, dar eu stând numai acasă nu am cum să mă îmbolnăvesc. M-au rugat băieţii să am grijă. Nora mea care este doctoriţă mi-a trimis vitamine şi m-a rugat să nu mai primesc lume în vizită. Dar e păcat de toată lumea asta să trăiască aşa ceva. E greu să stai prin spitale şi oamenii ar trebui să aibă grijă şi să îşi păstreze sănătatea. Înainte oamenii mureau în războaie. Acum, parcă e tot un război, dar nu ştii care sunt adversarii”, ne-a spus bătrânul.
L-am lăsat pe Ion Stoica în pragul casei, discutând cu vecinii. I-am promis că vom mai veni pe la dânsul, ca să ne spună şi alte poveşti. Poveşti adevărate, trăite într-un secol de viaţă
Autorităţile locale i-au făcut o surpriză ducându-i un tort şi o diploma aniversară. A avut alături de dânsul copiii şi nepoţii. Şi a fost fericit.
La mulţi ani, nea Ioane!
