Plecând de la teoria evoluţionistă a lui Darwin, o rebrenduire a clasei politice din România, după părerea mea va duce la naşterea unor noi formaţiuni, suferind malformaţii genetice, care vor genera disfuncţionalităţi nefireşti pe scena politică, sau mai bine zis nişte copii nereuşite. Nu ştiu dacă ne putem permite luxul de a face experimente, testând astfel partidele pe bancul de probe. O entitate politică, având propriul bazin electoral, nu îşi poate face update-ul precum un soft. Valorile, principiile şi doctrina, se modifică de la sine odată cu schimbarea generaţiilor, în funcţie de nevoi şi cerinţe. Modificările artificiale, atrag reacţii necontrolate şi necontrolabile chiar şi de studiile sociologice. Practica a demonstrat de multe ori că face abatere de la teorie.
Pe parcursul desfăşurării unui ciclu electoral, începând cu alegerile locale şi până la cele prezidenţiale, se pare că electoratul oscilează, schimbându-şi astfel opţiunile în funcţie de alternanţa partidelor la actul de guvernare a ţării. Într-un stat democratic este firesc să se întâmple aşa, pentru că indiferent de politca aplicată, puterea corodează.
După părerea mea, este total falsă ipoteza că rezultatul unor alegeri poate fi major afectat de factori de influenţă gen mass-media. Eu cred că evoluţia şi prestaţia unui candidat ales uninominal, pe parcursul campaniei electorale contează mai puţin decât valul de încredere generat de către formaţiunea politică din care face parte, sau de care este susţinut.
În urma un act electoral, unii culeg laurii victoriei, iar alţii caută ţapi ispăşitori. Din toată această ecuaţie, un singur lucru este foarte important şi anume că poporul este suveran.
