Povestea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Ploieşti începe în jurul anului 1700, când va fi fost o biserică din lemn de stejar, în mahalaua „Măjari“ sau „Pescari“, cum se numea în epocă, adică a transportatorilor şi a negustorilor de peşte din urbe.
La 1 mai 1743, ceauşul Petcu, împreună cu soţia lui, Stana, a dăruit o Evanghelie acestei biserici de lemn, pe care o cumpărase cu şapte taleri, spre pomenirea familiei şi a părinţilor săi.
Acelaşi ceauş Petcu este menţionat „ctitor“ în însemnarea de pe Evanghelie, ceea ce presupune că va fi făcut ceva reparaţii la acest lăcaş de cult.
Următoarea etapă istorică este reprezentată de ridicarea unei alte biserici, conform pisaniei: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică, ce se prăznuieşte cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, al doilea a zidit-o din temelie, Mitropolit fiind Kir Grigorie, prin osârdia şi cheltuiala dumnealor kir Polihronie D. şi kir Boscul, împreună cu alţi mahalagii şi pravoslavnici creştini, leat 1831 august 29“.
Din pisanie aflăm că noua biserică a fost ridicată de credincioşii din mahalaua „Pescari“, ceea ce denotă că era locul de rugăciune al măjarilor din Ploieşti. Ulterior, biserica va fi fost afectată de devastatorul incendiu din martie 1843. Totuşi, aceasta a rezistat până spre sfârşitul secolului al XIX-lea.
Dinamica demografică i-a obligat pe credincioşii fostului cartier Pescari să purceadă la ridicarea unui alt lăcaş, de dimensiuni mai mari. Pe locul bisericii vechi, la 17 mai 1894 s-a pus piatra de temelie, noul lăcaş fiind finalizat şi sfinţit la 10 noiembrie 1902.
Arhitectura lăcaşului poartă semnătura arhitectului Toma Socolescu.
De o frumuseţe aparte, lăcaşul este în formă de cruce, cu patru turle, una pe naos, alta pe pronaos şi două pe pridvor, cu rol de clopotniţă.
Pridvorul este format din cele două clopotniţe patrulatere care străjuiesc intrarea încununată de patru coloane.
Arhitectura este asemănătoare cu cea a Bisericii „Sfântul Silvestru şi Sfinţii Voievozi“ - Griviţa din Capitală. De la 15 noiembrie 1908, la Biserica „Sfinţii Împăraţi“ din Ploieşti slujea preotul Ştefan Iordănescu, licenţiat în teologie, fost coslujitor.
La 1909, parohia avea 150 de familii, respectiv 750 de suflete, fiind întreţinută de comuna urbană Ploieşti. Lăcaşul a fost afectat de cutremurul din 1940, imediat pornindu-se lucrările de reparaţie, inclusiv de pictură.
Un alt neajuns a fost din cauza bombardamentelor americane din aprilie-iulie 1944, care s-au abătut asupra Ploieştilor.
Lăcaşul a fost finalizat şi sfinţit la 16 decembrie 1945.
