Ovăzul, nucile, seminţele de in, somonul, apa, ceaiul verde, albuşul de ou, tofu natural, varza şi merele sunt alimentele care au abilitatea de a produce senzaţia de saţietate şi de a întârzia senzaţia de foame.
"Fie sub formă de germeni deshidrataţi, fie fiert, ovăzul este un aliment cu indice glicemic scăzut, ce are calitatea de a crea senzaţie de saţietate pe o perioadă îndelungată. El conţine fibre insolubile, care îşi măresc volumul în urma ingerării, favorizează instalarea senzaţiei de saţietate pentru mai mult timp, fiind asftel un aliat de nădejde în dieta de slăbire şi în menţinerea greutăţii", nutriţionistul Lygia Alexandrescu.
De asemenea, nucile sunt sursă de proteine, grăsimi nesaturate, acizi graşi omega 3 şi micronutrienţi şi conţin acizi graşi polinesaturaţi care stimulează formarea celor doi hormoni inhibitori de apetit: grelina şi peptida YY. Aceşti hormoni joacă un rol major în transmiterea către creier a mesajului de saţietate.
"Uleiul de in este produsul cel mai cunoscut al acestei plante, însă seminţele crude de in sunt recunoscute pentru rolul lor de inhibitor de apetit. Acest lucru se datorează prezenţei în compoziţia seminţelor a acizilor graşi esenţiali omega 3 şi a unei mari cantităţi de fibre. Ambele au rolul de a diminua creşterile nivelului glicemiei şi deci ţin sub control senzaţia de foame", a explicat nutriţionistul.
Potrivit Lygiei Alexandrescu, somonul gătit dietetic poate ajuta la reducerea cantităţii de alimente consumate la o masă principală datorită cantităţii mari de proteine existente în compoziţia sa, alături de acizii graşi esenţiali omega 3, ambele grupe de nutrienţi fiind responsabile de instalarea rapidă şi pentru o mai lungă perioadă a senzaţiei de saţietate.
"Apa este un termen esenţial în ecuaţia saţietăţii. În momentul în care organismul este deshidratat, creierul îi transmite adeseori organismului mesajul senzaţiei de foame şi nu de sete. De asemenea, deshidratarea induce nevoia de a mânca pentru re-energizarea rapidă a organismului. Hidratarea completă şi continuă asigura controlul apetitului", a arătat Alexandrescu.
Şi ceaiul verde este un aliat important în timpul unei diete de slăbire, datorită conţinutului său crescut de leptine. Leptina este un hormon responsabil de reglarea aportului şi consumului energetic zilnic, a apetitului şi a metabolismului unei persone. Componentele active ale ceaiului verde îi transmit creierului senzaţia de saţietate, motiv pentru care este recomandat înaintea meselor principale.
Lygia Alexandrescu precizează că un consum ponderat de albuş de ou reduce apetitul. "Acest aspect se datorează mai ales receptorilor de opioizi, stimulaţi de unii aminoacizi prezenţi în albuşul de ou. În plus, histidina şi acidul glutamic facilitează absorbţia optimă de potasiu şi clor în celulele centrilor nervoşi ai percepţiei senzaţiilor plăcute. Este favorizată astfel instalarea unei stări de bine, esenţială pentru combaterea alimentaţiei excesive", a explicat nutriţionistul.
Tofu natural este un alt aliment din aceeaşi categorie. "Soia a constituit încă din cele mai vechi timpuri o sursă esenţială de proteine pentru popoarele asiatice. Izoflavonele conţinute în soia au un rol antioxidant important, dar reglează şi apetitul. Acest beneficiu este oferit de genisteină, o izoflavonoidă care s-a dovedit a inhiba apetitul şi de limita cantitatea de alimente consumate la o masă", menţionează nutriţionistul.
Totodată, varza produce senzaţie de saţietate pe o perioadă îndelungată datorită compoziţiei sale complexe. Este bogată în fibre, săracă în calorii, bogată în vitamina C şi o sursă foarte bună de magneziu, calciu, proteine, bioflavonoide, potasiu, acid folic şi vitamine B şi are calitatea de a limita porţiile de alimente la mesele la care este ingerată, în special în stare crudă.
Şi merele, care sunt fructe alcaline, conţin o mare cantitate de fibre solubile şi insolubile, zaharuri naturale, vitamina C, beta-caroten (dacă se consumă şi coajă), potasiu. De asemenea, merele conţin o cantitate semnificativă de pectine, carbohidraţi care controlează centrul foamei.
Sursa: agerpres
