Formula de finanţare pe bază de cost standard per preşcolar sau elev ar trebui să fie corectată, întrucât actuala formă nu asigură echitate, şcolile mici din comunităţile dezavantajate fiind în cea mai vulnerabilă situaţia în ce priveşte finanţarea, potrivit unui studiu UNICEF.
Cercetarea cu tema "Finanţarea sistemului de învăţământ preuniversitar pe baza standardelor de cost: o evaluare curentă din perspectiva echităţii" a fost făcută de UNICEF şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE), pentru a vedea în ce măsură alocarea per-capita oferă un sprijin adecvat celor mai dezavantajate categorii de elevi.
În urma centralizării datelor a rezultat că aproape jumătate dintre şcolile investigate (47 la sută) indică faptul că veniturile de care dispun sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile, iar 60 la sută dintre directorii chestionaţi consideră că nivelul general actual al veniturilor asigurat prin formula de finanţare pe bază de cost standard per preşcolar sau elev este insuficient.
"Pe categorii principale de buget, dificultăţile şcolilor ţin de aproape toate categoriile principale de cheltuieli: de personal, cu formarea continuă a cadrelor didactice din şcoală; bunuri şi servicii; curăţenia şi reparaţiile; programe naţionale pentru categorii specifice de elevi (rechizite, EURO 200, bani de liceu etc); consumabile şi materialele didactice de bază", rezultă din studiu.
Preşedintele Agenţiei Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), Şerban Iosifescu, a declarat miercuri că, atunci când bugetul este insuficient, prima activitate la care se renunţă este formarea profesională a cadrelor didactice din şcoală, chiar dacă resursele umane pot determina, într-o măsură mult mai mare decât cheltuielile materiale, creşterea calităţii educaţiei.
Iosifescu a spus că finanţarea se face prin primării, precizând că sunt cazuri în care banii alocaţi pentru şcoli se duc de fapt către alte UNICEF:probleme. El a mai spus că, de regulă, banii pentru salarii sunt asiguraţi, dar nu şi cei pentru bunuri, servicii şi reparaţii.
Din cercetare mai rezultă că şcolile care au sub 300 de elevi şi care funcţionează în comunităţi dezavantajate socio-economic au în prezent situaţia cea mai vulnerabilă în ceea ce priveşte finanţarea.
"Aceste şcoli trebuie să îşi îmbunătăţească situaţia curentă (în ceea ce priveşte prevenirea abandonului şi absenteismului, rezultatele şcolare, dezvoltarea profesională a profesorilor etc.), cu toate acestea dispun în prezent de un buget foarte redus în comparaţie cu nevoile. Cel mai ridicat grad de risc privind sub-finanţarea îl au şcolile care în ultimii ani şi-au pierdut statutul de şcoală independentă, având un efectiv total de elevi sub cel minim necesar pentru a-şi păstra personalitatea juridică", se arată în documentul citat.
Majoritatea şcolilor investigate sunt într-o situaţie de dezavantaj în ceea ce priveşte finanţarea, având un buget foarte apropiat de cel de "bază" aşa cum este definit în metodologia de finanţare actuală.
"Un număr semnificativ de şcoli se găsesc într-o situaţie şi mai grea, fiind sub-finanţate în comparaţie cu celelalte şcoli investigate cu o valoare echivalentă celui de-al doilea cost standard luat în considerare în finanţarea per capita", se mai arată în studiu.
Peste 80 la sută dintre directori cred că actualul mecanism de finanţare dezavantajează unităţile şcoare care au autorităţi locale cu bugete scăzute, iar două treimi dintre răspunsuri indică faptul că în aceeaşi situaţie de dezavantaj sunt şi şcolile care se află în comunităţi sărace sau cele care au cheltuieli ridicate de personal.
Directorul ISE, Ciprian Fartuşnic, a precizat că în comunităţile în care sunt copii care provin din familii foarte sărace, programe de tipul "Şcoală după şcoală", care să le asigure copiilor mediul necesar în care ei să îşi poată face temele, în condiţiile în care acasă nu au nici măcar o încăpere în care să înveţe, ar trebui să fie considerate nevoi de bază. El a menţionat că, din datele transmise de inspectoratele şcolare, în fiecare judeţ sunt, în medie, 10-15 şcoli cu astfel de probleme şi, de regulă, aceste unităţi se confruntă cu cele mai mari rate de abandon şcolar.
Potrivit acestuia, diferenţele în finanţare se fac doar pe partea de salarii, nefiind resurse diferite pe partea de bunuri şi servicii.
Iniţiatorii cercetării recomandă revizuirea formulei actuale şi includerea în mecanismul de finanţare a unor noi coeficienţi de corecţie, care să asigure resurse adecvate şcolilor cu un număr ridicat de elevi în risc de excluziune.
"Finanţarea de bază trebuie să ţină cont şi de: factori specifici elevilor, factori specifici şcolii, adaptări/dezvoltări curriculare. În lipsa unei formule de finanţare care reuşeşte în mod adecvat să ofere resurse suplimentare unităţilor şcolare din mediile dezavantajate, alegerea unui mecanism de finanţare prin formulă pentru acoperirea nevoilor de bază trebuie completată în mod necesar cu un buget special destinat asistării acestor şcoli. Finanţarea poate să fie realizată sub forma unor programe multi-anuale care să permită corelarea resurselor suplimentare alocate cu o serie de indicatori de performanţă", recomandă iniţiatorii studiului.
Aceştia mai susţin şi necesitatea promovării unui mecanism de finanţare care să stimuleze calitatea şi care să "premieze" în mod direct acele şcoli care dovedesc în mod măsurabil că înregistrează un progres în educaţia elevilor cu oportunităţi reduse, în risc major de abandon.
Cercetarea a fost realizată în perioada mai - octombrie 2013, în cadrul a 77 de şcoli, parte a campaniei UNICEF "Hai la Şcoală!". În total, în aceste şcoli, din toate zonele geografice ale ţării (31 de judeţe), învaţă peste 30.000 de copii. Specialistul UNICEF în educaţie, Luminiţa Costache, a precizat că studiul nu este reprezentativ la nivel naţional, dar este reprezentativ pentru şcolile din zonele defavorizate în care sunt mulţi copii în risc de abandon şcolar.
