De când sunt chiriaş pe acest pământ românesc mi-a plăcut să călătoresc, să cunosc locuri şi oameni noi. Poate şi de aceea am devenit jurnalist, meserie pe care o practic de aproape 50 de ani! Rămas orfan încă de la vârsta de 6 ani, când tatăl meu a plecat pe frontul de Est pentru eliberarea Basarabiei, de unde nu s-a mai întors acasă, mi-am dorit mereu să trec Prutul, şansă pe care mi-a oferit-o omul politic Mircea Cosma, la 6 mai 1990, la neuitatul Pod de Flori de la Fălchiu. Viaţa a făcut ca legătura cu acest pământ românesc să se întărească şi prin răposata mea soacră, basarabeancă din Chişinău, refugiată în România în anul 1940, stabilită aici pentru totdeauna.
Următoarea mea vizită în Basarabia avea să aibă loc în iarna anului 2005 când, prin intermediul prietenului meu Ioan Marinescu, directorul ziarului Ploieştii – plecat recent în lumea celor drepţi, cu doar câteva zile înainte ca şi nepreţuita mea soţie să ia aceeaşi cale a Domnului – aveam să particip la un prim proiect transfrontalier de colaborare moldo-română între jurnaliştii din presa locală.
Interesul meu pentru această palmă de pământ, ruptă samavolnic din trupul ţării, a fost sesizat şi de Mircea Cosma, preşedintele Consiliului judeţean Prahova, un împătimit de istoria neamului românesc. În calitatea sa, el a stabilit numeroase punţi de legătură cu fraţii de peste Prut, pentru aceasta fiind chiar decorat, alături de un alt distins prahovean, acad. Eugen Simion, de către fostul preşedintele interimar al R.Moldova, Mihai Ghimpu, eveniment la care am participat eu. De atunci am insoţit, ca jurnalist, numeroase alte delegaţii prahovene la Chişinău, Cimişlia, Selemet, Hânceşti şi alte localităţi din sudul R.Moldova, înfrăţite cu localităţi similare prahovene. Neuitate rămân inaugurările de busturi ale unor mari voievozi şi oameni de cultură români - donaţii ale Societăţii cultural-istorice Mihai Viteazul – în multe localitaţi basarabene sau donaţiile de carte românească oferite bibliotecilor săteşti de către aceeaşi fundaţie cultural-istorică, înfiinţată şi condusă de Mircea Cosma.
La ultimele deplasări prahovene peste Prut - de la Bălţi (25-26 iunie) şi Hânceşti, Cimişlia şi Leova (3 – 6 iulie) – spre surpriza mea, dar şi a prietenilor basarabeni nu am mai fost invitat! Mi-era însă dor de Basarabia, aşa că am plecat pe cont propriu la Chişinău, unde am stat cinci zile. Astfel, pe 27 iunie, ziua semnării Acordului de Asociere a R. Moldova la UE, am văzut pe viu reacţiile de bucurie ale multor moldoveni, în special tineri, dar şi o teamă nejustificată a unora, obişnuiţi să trăiască din „mila” Moscovei şi care preferă, în continuare, vectorul estic, adică Uniunea Euroasiatică, aceştia fiind, de regulă, oamenii bătrâni şi...rusofilii. Am reţinut, însă, şi o mărturisire a unui intelectual: “Domnule, Rusia e o realitate, în timp ce UE este doar un concept politic”. Realitatea se referă, cu siguranţă, la gazul rusesc, la care-i conectată toată Moldova.
Un alt eveniment major la care am ţinut să particip, încă de acasă, a fost Marşul Durerii din ziua de 28 iunie, organizat şi susţinut de unionişti, la care au participat vreo 400 de români basarabeni. Principalele mesaje ale manifestanţilor au fost: reîntregirea ţării şi condamnarea celor 200 de ani de ocupaţie sovietică. În aceeaşi zi, la invitaţia unei vechi prietene, dna bibliotecară Valentina Ciobanu, am avut onoarea să asist la o emoţionantă lansare de carte la Biblioteca Naţională: Veacuri de calvar, scrisă de Isidor Doctoreanu, despre deportările în Siberia. Unii dintre eroii cărţii, prezenţi la eveniment, au povestit, cu glasurile gâtuite de emoţii, momente dramatice ale calvarului siberian: Parascovia Ivanov, Valentina Sturza, Gh.Bunescu, Ion Luca, Dumitru Popa.
Revenit acasă, am urmărit pe facebook, un amplu reportaj foto, intitulat „Prahovenii, cei mai mai dragi pământeni pe meleaguri leovene”, realizat de distinsa jurnalistă Luminiţa Netedu, de la săptămânalul Gazeta de Sud, care apare la Cimişlia, cu prilejul semnării acordului de cooperare a judeţului Prahova cu raionul Leova. Pe lângă regretul neparticipării mele, am remarcat un lucru surprinzător şi...benefic dpv politic: din delegaţia prahoveană, condusă de Mircea Cosma, preşedintele CJ Prahova, au făcut parte 18 consilieri judeţeni, dintre care o treime membri ai PDL, figura centrală a acestui partid fiind Adrian Dobre. Cel care, dacă nu mă înşel, a trecut Prutul pentru prima oară, deşi a fost prefectul judeţului Prahova! Acum, în ciuda relaţiilor nu tocmai prieteneşti cu liderul PSD Mircea Cosma, el s-a aflat mai tot timpul în centrul evenimentelor (iată-l, în foto, alături de Efrosinia Greţu - preşedinta raionului Leova şi...Mircea Cosma, ciocnind un pahar de şampanie, imediat după semnarea acordului de cooperare Prahova-Leova) „Vom face tot ce depinde de noi ca acest ajutor în lucrări şi obiective de investiţii culturale, sportive etc. să se poată produce. Noi venim să vă ajutăm fie la proiecte europene, fie la un obiectiv pe care ne propunem să-l realizăm în comun. Şi în acest fel România va putea fi prezentă, practic, în toate primăriile din R.Moldova şi va ajuta comunităţile locale să se integreze mai repede în UE”, a declarat, după semnarea acordului, preşedintele CJ Prahova, Mircea Cosma, dând asigurări că podul de la Leova este trecut cu albastru în lista primelor trei poduri care vor fi construite de guvernele României şi Republicii Moldova, în baza fondurilor care se acordă României prin programul transfrontalier. “Doamna Greţu, aveţi cuvântul meu de onoare că, împreună cu dvs, vom construi cât mai repede cu putinţă un pod peste Prut, la Leova”, a ţinut să precizeze şeful delegaţiei prahovene.
Fie ca toate aceste proiecte transfrontaliere să prindă viaţă, spre binele basarabenilor. Sau, cum declara Mircea Cosma, la Leova: „Undeva, în anul 2019, poate chiar pe data de 6 august, Moldova să se regăsească, alături de România, în marea familie europeană. Doamne, ajută!”
