În data de 3 noiembrie în anul 2013, într-o zi de duminică, omenirea a primit o noutate ce a zguduit lumea picturii şi a artei. Într-un apartament desuet din oraşul german München au fost găsite peste 1500 de capodopere de artă semnate de pictori celebri, de la Picasso până la Monet. Articolul publicat în ziarul german Focus a explodat internetul, devenind viral, şi bineînţeles, a fost preluat, în scurt timp, de toată presa internaţională.

Însă poveste începe într-o zi de toamnă din 2010 când un simplu control vamal feroviar la un tren ce se deplasa din Germania spre Elveţia avea să devină o descoperire impresionantă. Vameşilor le-a stârnit curiozitatea un bătrânel de 80 de ani, care nu a declarat un surplus de 1000 de euro, suma legală fiind de 8000 de euro, pe când bătrânelul avea 9000 de euro. Dar vameşii au hotărât să efectueze o verificare minuţioasă, iar ceea ce au descoperit e demn de un scenariu de film cu spioni.

În primul rând, nu a fsot găsită nicio o informaţie de la inspectoratul fiscal referitor la venitul său sau sursa de venit, nu avea şi nici nu a avut vreodată asigurare medicală, nu figura nici în baza de date a asigurărilor sociale, practic autorităţile nu deţineau informaţii clare despre acest personaj. Astfel, organele competente au obţinut un mandat de cercetare a locuinţei cu scopul de a identifica venitul nedeclarat. Într-un modest apartament a cărui chirie ajunge la 650 de euro, un preţ mic pentru oraşul München, printre conserve şi lucruri în paragină, în debara a fost găsită o impresinantă colecţie de picturi în număr de 1500. Picturi din secolele 19 şi 20 semnate de pictori aşa ca: Edgar Degas, Auguste Renoir, Henri Matisse, Pablo Picasso, Marc Chagall, Edward Munch, Otto Dix, Max Beckmann, Franz Marcau fost confiscate până la rezolvare acestui caz de către organele competente. Valoarea operelor identificate ajungea la 1 miliard de euro. În aceeaşi colecţie au fost descoperite 300 de picturi care fac parte din ,,colecţia de artă degenerativă”. O colecţie organizată de Adolf Hitler pentru a ,,lumina” lumea referitor la picturile care în opinia lui influenţează negativ şi are un rol degenerativ asupra omenirii. Aceste picturi erau considerate pierdute.

Bătrânelul se numeşte Cornelius Gurlitt. Nu este un personaj faimos, în schimb tatăl său a fost o personalitate care a reuşit să se marcheze în lumea artei. Gildebrand Gurlitt a fost un critic de artă, un comerciant iscusit de picturi şi director al Muzeului de Artă din oraşul nemţesc Zwickau. El a fost concediat în urma presiunilor societăţii şi a mediei pentru organizarea expoziţiilor cu picturi moderne. Atunci, Gildebrand s-a mutat cu traiul în Hanovra unde se ocupa cu comerţul de artă.

Însă cunoştinţele sale au atras atenţia rapid Reich-ului, care l-a solicitat să facă parte din comisia de vânzare a operelor confiscate considerate a fi degenerative. Pentru că era o muncă delicată, iar cunoştinţele sale erau unice, a reuşit să păstreze câteva din colecţiile ce urmau a fi comercializate peste hotare, astfel a apărut şi mica colecţie în apartamentul respectiv. În anul 1945, în urma interogării de către ofiţerii americani, Gurlitt a declarat că toată colecţia a fost distrusă în urma bombardării oraşului Dresda. În anul 1965, în vârstă de 61 de ani,  Gildebrand Gurlitt a murit într-un accident auto.

În momentul actual se încearcă identifica proprietarii acestor opere înainte de a fi confiscate, a găsi urmaşii direcţi ai acestor proprietari şi a stabili legăturile necesare. E un volum de muncă mare, anevoios şi complicat, având în vedere că actele şi documentele de proprietate necesare pentru demonstrare au fost în mare parte distruse.

Totuşi o parte din această colecţia îi va rămâne lui Cornelius Gurlitt, în valoare de 846.000 de euro. Întrebarea rămâne dacă nu cumva mai sunt şi alte colecţii undeva ascunse?