Seara de 24 decembrie este cea mai frumoasă din tot anul: se împodobeşte bradul, iar copiii aşteaptă cu sufletul la gură momentul când Moş Crăciun, venit în taină, pe horn sau pe fereastră, aduce cadourile.
În cartea “Mitologia Română”, regretatul etno- sociolog Romulus Vulcănescu subliniază că numele “Crăciun” este folosit doar în România, în câteva zone din jurul ţării noastre şi în Albania.
Adică el se suprapune aproximativ peste teritoriile locuite cândva de neamurile tracice. Tot în zonele menţionate, în seara de Crăciun se aprind focuri, buturugi sau “crăci” - de unde numele sărbătorii - peste care sar tinerii pentru a intra în noul an purificaţi prin foc.
Vulcănescu consideră că Moş Crăciun a fost, în vremuri străvechi precreştine, o divinitate creatoare, iar atunci când împodobim bradul, copac cosmic sacru în mitologia noastră, care uneşte cerul cu pământul, participăm la recrearea lumii, pentru noul an, respectiv imităm ceea ce a făcut acel “zeumoş” la începutul timpurilor.
