Interviu cu doamna Maria Ion, asistent medical al Spitalului Boldescu  din Ploieşti

Este un om normal, o persoană care lucrează în sistemul sanitar din România şi care se consideră norocoasă datorită faptului că încă mai are un loc de muncă, putând astfel să-şi întreţină familia. Maria, aşa cum ne-a rugat să-i spunem, a lucrat ca : vânzătoare într-un fost centru comercial din Ploieşti, referent de specialitate în cadrul Primăriei din localitatea Puchenii Mari şi agent de asigurări, dar întotdeauna a fost îndragostită de medicină, care a fost şi este „prima mea iubire”, dupa cum ne spune aceasta. În prezent, lucrează ca asistent medical, pe secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Boldescu din Ploieşti. 

Cum aţi descrie, în trei cuvinte, meseria pe care o practicaţi şi ce v-a determinat să alegeţi acest domeniu?

M. I.: Pentru mine, aceasta este o meserie nobilă, care presupune blândeţe, afecţiune, empatie faţă de cel suferind. De mic copil mi-am dorit sa fiu medic, însă acest lucru nu s-a putut, având în vedere faptul că provin dintr-o familie cu trei fraţi şi doar tatal meu lucra. Din acest motiv nu mi-am putut îndeplini visul, însă odata cu trecerea anilor, m-am decis sa fac şcoala posliceală, pentru a putea profesa ca asistent medical.

Care sunt primele lucruri care vă vin în minte atunci când vă gandiţi la sistemul sanitar din România?

M.I.: Sistemul sanitar din România este neputincios! Persoanele avizate sunt lipsite de interes şi de voinţă. Nu sunt capabile să se ocupe de schimbările care ar trebui să fie făcute la nivel neţional în spitalele din România, sistemul sanitar fiind unul mizerabil în momentul de faţă.

De când aţi început să lucraţi în acest domeniu, vi s-au oferit bani pentru a va ocupa mai mult de un anumit pacient?

M.I.: Da, mi s-au oferit bani, acesta fiind un obicei împământenit la noi, românii, dar eu una, ofer aceleaşi servicii. De exemplu, mi s-a întâmplat să nu fiu lăsată să fac o injecţie dacă nu am luat o anumită sumă de bani (infimă de altfel) de la un pacient.

Sunteţi de acord cu ceea ce se întâmplă în spitalele din România? Şi aici mă refer la faptul că majoritatea medicilor iau şpagă.

M.I.: Aceasta este o idee pe care mass media a promovat-o si o promovează în continuare. De obicei, pacienţii sau aparţinătorii, merg şi dau bani medicului care se ocupă de persoana respectivă, dar asta nu înseamnă că dacă acesta nu primeşte bani, nu îşi dă interesul pentru a rezolva o anumită problemă.

Ce părere aveţi despre condiţiile din spitalele româneşti şi despre dotările existente în cadrul acestora?

M.I.: Din păcate nu am o părere foarte bună despre asta. Mi-aş dori ca în spitalele noaste să se lucreze la standardele celor din afară, să existe aceleaşi condiţii de dotare, de igienă, să avem aparatură de specialitate şi să fim aprovizionaţi corespunzător.

Dacă aţi avea de ales între un post de asistent medical într-un spital din străinătate şi unul într-un spital din România, ce variantă aţi alege?

M.I.: Dacă toţi medicii şi asistenţii medicali care sunt bine pregătiţi ar pleca din ţară, ce s-ar alege de sistemul medical românesc? Pe românul nostru cine l-ar mai îngriji? Ce s-ar întâmpla dacă am pleca toţi? Şi aşa suntem puţini, iar în spitale există un deficit de personal, cei ce am rămas, fiind nevoiţi sa lucrăm unul cât pentru trei. Posturile vacante sunt blocate, iar de câţiva ani nu se mai fac angajări.

Deci, raspunsul este că nu, nu aş pleca din România pentru nimic în lume. Aici m-am nascut, aici trăiesc şi aici voi rămâne până când Dumnezeu va decide să părăsesc această lume, chiar dacă condiţiile în care lucrez nu sunt de invidiat.

Sunteţi mulţumită de modul în care se practică medicina in România? Care ar fi avantajele şi dezavantajele meseriei dumneavoastră?

M.I.: Nu! Categoric nu! Sperăm cu toţii ca acestă situaţie să se schimbe cât mai curând. Suntem nemulţumiţi atât noi, cadrele medicale, câ şi pacienţii. Se doreşte o îmbunătăţire a sistemului sanitar românesc. Ȋn acest fel s-ar schimba condiţiile de lucru, iar pacienţii ar beneficia de servicii de calitate.

Avantajele si dezavantajele meseriei mele...nu cred că în ceea ce priveşte practicarea acestei meserii exista avantaje sau dezavantaje. Aş putea vorbi însă despre satisfacţia pe care o ai în momentul în care profesezi din plăcere şi despre valoarea pe care o capătă un mulţumesc în momentul în care este rostit de un pacient care este foarte încântat si mulţumit de serviciile pe care i le-ai oferit.

Sunteţi mulţumită de modul în care evoluează lucrurile în sistemul sanitar? Ce schimbări aţi face în acest sens?

M.I.: Nu, nu sunt mulţumită şi nu ştiu dacă e cineva mulţumit. Dar despre ce evoluţie vorbim? Ȋn sistemul sanitar, lucrurile ori nu evoluează deloc,ori evoluează mult prea lent. Se poate vorbi despre schimbări în sistemul sanitar privat, dar acestea nu apar şi în cel de stat, unde serviciile sunt deplorabile.

Ar trebui să se acorde mai multă atenţie pregătirii profesionale a personalului sanitar (să se organizeze cursuri de perfecţionare, traininguri ş.a.), să se conştientizeze lipsa personalului medical din spitale şi să se organizeze concursuri în vederea ocupării posturilor vacante existente, să se facă investiţii în ceea ce priveşte dotarea cu aparatură de ultimă generaţie, dar şi în ceea ce priveşte structura spitalului, este nevoie de o schimbare (lucrări de reabilitare, de modernizare a clădirilor), dar pentru asta avem nevoie de fonduri, care momentan nu sunt disponibile.

Enumeraţi trei măsuri majore pe care le-aţi lua dacă aţi fi ministrul sănătăţii.

M.I.: Am să încerc să fiu foarte scurtă şi concisă:

1.Angajarea de personal.

2.Mărirea salariilor pentru a atrage personal în sistem, deoarece majoritatea pleacă în străinătate pentru că acolo sunt plătiţi mai bine.

3.Alocarea unor sume substanţiale pentu investiţii ce vizează modernizarea sistemului.

Pe o scară de la 1 la 10, cât de mulţumită sunteţi de salariul pe care îl aveţi? Ce vă motivează să lucraţi ca asistent medical într-un spital din România?

M.I.: Cred că cifra 7 ar fi cea mai potrivită, iar în ceea ce priveşte motivaţia, pot spune că este una intrinsecă: îmi place foarte mult ceea ce fac şi nu m-aş vedea făcând altceva. Îmi iubesc meseria şi este ceea ce mi-am dorit de mic copil, ceea ce am visat sa fac din totdeauna.