In ziarul Timpul din Chişinău a apărut, sub semnatura Lia Ciutac, un articol interesant despre avocatura in Republica Moldova. Reproduc parţial acest articol, mai ales că este vorba de o tânără avocată, in varsta de 36 ani, care se luptă, eroic, la bară, pentru apărarea drepturile omului in ţara sa.
Republica Moldova stă foarte prost la capitolul conştientizare a drepturilor omului, iar societatea noastră este plină de prejudecăţi. Pentru că o mare parte dintre noi nu-şi cunoaşte drepturile, de multe ori suntem supuşi victimizării. În acest caz, este cel mai bine să apelăm la un expert în drepturile omului, iar în ţara noastră aceştia nu sunt atât de mulţi.
Doina Ioana Străisteanu (foto), pe lângă faptul că este una dintre cei mai buni în domeniu din ţara noastră, este şi singura avocată care reprezintă în special interesele persoanelor din comunitatea LGBT în RM.
Doina Ioana Străisteanu activează în domeniul juridic de 15 ani, când legea cu privire la avocatură abia se contura. A văzut cum avocatura a evoluat de la zero în ţara noastră. „Eu am încrederea absolută că profesia de jurist va evalua, dar noi trebuie să trecem prin toată furtuna care se întâmplă astăzi”, spune avocata.
Experta în drepturile omului a văzut cum este să fii avocat nu doar în R. Moldova. Ea a lucrat timp de câţiva ani la Moscova, pentru o organizaţie internaţională, ajutând avocaţii din Caucazul de Nord, după conflictele ceceno-ruse. „Am văzut că un avocat din acea regiune nu este respectat de autorităţi, dar nici de propriii colegi. Fiecare este pe cont propriu şi din acest motiv nu este posibil să dezvolţi un serviciu de avocatură în regiune”, spune experta. Potrivit acesteia, avocaţii din Caucazul de Nord riscă foarte mult. Mai mult decât atât, o parte dintre ei au fost ucişi fiindcă au fost dârji, „precum suntem noi aici în R. Moldova”. „Au fost dârji că şi-au apărat clienţii cu nume propriu, iar ulterior şi-au pierdut chiar şi viaţa pentru asta”, a adăugat aceasta.
Experienţa britanică
După această experienţă dură, Doina Ioana Străisteanu a lucrat în capitala Marii Britanii timp de trei ani de zile, unde a cunoscut îndeaproape principiile britanice în domeniul justiţiei. A văzut ce înseamnă să fii „barister” şi „soliciter” în Marea Britanie, două funcţii extrem de responsabile în instanţele de judecată, de unde a căpătat o mare experienţă în profesarea funcţiei sale actuale. „Respectul faţă de avocat în Marea Britanie este cu totul diferit decât cel văzut în estul continentului, este o altă extremă. Avocatura este pe post de serviciu, de afacere şi nu se rezolvă nicio întrebare fără să consulţi un alt avocat. Iar, această chestie devine mult mai răspândită la noi în ţară şi asta mă bucură. Când ai un avocat cu licenţă, care lucrează conform codului deontologic, înţelegi că vei beneficia de un serviciu calitativ”, spune jurista.
După ce a revenit din Londra, şi-a luat licenţa şi a înfiinţat propriul cabinet, unde prestează servicii inspirate de la colegii ei britanici. „Este o afacere şi eu am ales să prestez un serviciu calitativ. Persoana care intră pe uşă vine pentru că a considerat că are nevoie de asistenţa şi sfatul unui avocat în ceea ce priveşte legislaţia noastră în vigoare. Şi ceea ce îmi spune rămâne absolut confidenţial”, a spus avocata.
„Este provocator să fii avocat în Republica Moldova”
„Aici trebuie să fii în alertă în fiecare zi. Ar fi mult mai uşor dacă asociaţia a cărei membră sunt, Uniunea Avocaţilor din R. Moldova, ar fi una mai solidă, cu o viziune mai clară a ceea ce înseamnă profesia de avocat. Iar rolul, pe care trebuie să şi-l asume asociaţia, trebuie să fie clar în ceea ce priveşte delimitarea avocaţilor, care sunt în conflict cu legea, de avocaţii care pun în aplicare legea şi trăiesc conform „buchiei legii”, a spus femeia. Jurista a scos în evidenţă că, în cadrul acestei asociaţii, sunt persoane cu sentinţă de condamnare pentru trafic de influenţă, au reputaţia pătată fiind implicaţi în acte de influenţă sau acte de corupţie, iar aceasta o îngrijorează. „Este provocator să fii avocat în Republica Moldova. Asta înseamnă că trebuie să fiu în alertă dublă nu numai cu privire la dosarele clienţilor mei, care suferă de victimizare, dar şi pentru ca eu să nu sufăr repercusiuni pentru că sunt apărătorul clientului meu”, a spus jurista.
Câteodată clienţii sunt vinovaţi?
Niciodată nu şi-a pus întrebarea dacă clientul său este vinovat, dacă a comis sau nu acea infracţiune. „Sarcina mea nu este să îl judec, eu nu sunt judecător. Sarcina mea este să îi ofer cea mai bună apărare pe care pot să o ofer în limita capacităţilor mele intelectuale. De asta mereu studiez - ca aceste limite să nu aibă margini”, a spus avocata.
În biblioteca sa, toate cărţile sunt din domeniul drepturilor omului. Regretă că la noi în ţară nu avem publicaţii care ar scrie despre acest segment important în viaţa fiecărui om, nu neapărat pentru jurişti. „Chiar şi România este mult mai dezvoltată, dar subiectele ţin mai mult de interpretarea legilor din România şi ele sunt mai puţin aplicabile la noi”, spune femeia.
Avocata citeşte subiecte despre drepturile omului, pentru că absolut tot ce ţine de drept este în drepturile omului - de la dreptul de autor, dreptul intelectual, protecţia socială, la indemnizaţii - este exact acelaşi lucru. „Practic toate cărţile pe care le-am cumpărat sunt în engleză. Mai puţine publicaţii le găsesc chiar şi în franceză, dar le-am citit pe cele ce ţin de interpretarea Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului”, a afirmat avocata. Alte publicaţii, care şi-au găsit loc pe raftul din biroul său, se referă la nediscriminare, vizează persoanele cu dizabilităţi, protecţia socială, egalitatea de gen, obligaţiile internaţionale a statelor membre, legea conflictului armat, hărţuirea, sănătatea reproductivă, violurile, abuzurile, violenţa domestică, acces la justiţie. „Toate sunt extraordinare, sunt multe chestiuni care te fac să gândeşti altfel, să sapi mai adânc”, a spus experta.
„La noi, fiecare persoană poate deveni victimă a discriminării”
Doina Ioana Străisteanu este membră a Consiliului pentru prevenirea şi combaterea discriminării, este specializată în apărarea Drepturilor Omului şi în special al persoanelor LGBT. În timpul carierei sale a rezolvat multe cazuri reprezentând persoanele cu dizabilităţi sau din diverse comunităţi. A fost foarte activă când s-a scris Legea Republicii Moldova nr. 121 privind asigurarea egalităţii, din anul 2012. Având atât de multă experienţă şi înţelegere a subiectului, a vrut să-şi aducă aportul. „Eu am o experienţă unică, pentru că am văzut situaţii şi pentru că studiez încontinuu ceea ce ţine de drepturile omului. Eu investesc în capacităţile mele şi acesta este un alt atribut pe care l-am învăţat de la colegii mei britanici. Eşti bun, atâta timp cât te perfecţionezi în fiecare zi”, a spus experta în drepturile omului.
Avocata a declarat că în societatea noastră au loc multe discriminări, cele mai populare, în ultimul timp, fiind vârsta de pensioare, din cauza căreia oamenii urmează să fie excluşi din câmpul muncii. „La noi fiecare persoană poate deveni victimă a discriminării. Ca femeie întâlneşti discriminări, pe lângă faptul că devii deja subiect al unei afirmaţii sexiste fiindcă „nu corespunzi anumitor standarde de frumuseţe”. Eşti criticat ca mamă, ca femeie însărcinată, ca tătic - paternitatea devine un alt criteriu de discriminare”, a afirmat avocata.
Fiindcă nu toate formele de dizabilitate sunt vizibile, se cunosc cazuri de discriminare şi din cauza stării de sănătate, şi nu doar a dizabilităţii. „Tuberculoza, diabetul, HIV nu sunt vizibile, dar ele sunt calificate şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi ca fiind o dizabilitate şi pot suferi restrângerea dreptului tău în excludere şi segregare, chiar în colectivul de muncă. Atunci e şi asta o formă de discriminare. Iar Consiliul Antidiscriminare trebuie să rămână o instituţie destul de puternică şi fiecare membru este obligat să se perfecţioneze şi să dea cea mai bună decizie”, a conchis experta în drepturile omului.
Acest articol este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Naţiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen şi Abilitarea Femeilor (UN Women) şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundaţia Est-Europeană şi Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanţat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia Programului.
