Daca sunteţi prin zona Sucevei si aveti paşaportul la voi, dati o fugă până la Cernauti. Nu trebuie viză. Pe langa simbolistica ataşata cu acest oras, veti descoperi un mic giuvaer arhitectural (seamănă cu Clujul),care iti sugereaza pe alocuri Viena, dar vei avea neplăcuta surpriză sa descoperi că în Cernauti, vorbitorii de limbă română sunt din ce in ce mai puţini – circa 9000, din care vreo 4000 sunt moldoveni. Crâmpeie din istoria României Mari! Oraşul are circa 270000 de locuitori(aproape cât Ploieştii), majoritatea fiind ucraineni, urmaţi de ruşi, români, polonezi, evrei ş.a.
Iată cum descrie un moldovean din Iaşi, aventura sa în Cernăuţi: ”Am intrat in Bucovina de Nord pe cale rutiera. Am luat o ocazie din Suceava - un român bucovinean care fusese prin Suceava si se intorcea acasa. In mod normal, există un autobuz pe zi, cândva in jurul prânzului, dar poti gasi usor ocazii. Dupa ce am driblat granita ucraineana, super-aglomerata, am strabatut sate romanesti cum ar fi Tereblecea (pe alocuri, găsesti semne bilingve, in română si ucraineană) si am traversat si legendarii Codrii ai Cosminului, de pe varful unui deal am putut vedea intrarea in Cernauti. Era precum cartierul bucureştean Pipera, variantă locală, cu vile pompoase. Mulţi români sunt bogaţi aici, îmi spune soferul, marea majoritate a proprietarilor sunt români aici… iar drumul negoţului pare să se îndrepte spre Suceava, nu spre Lvov sau Kiev…
Dupa ce mi-am lasat bagajele la gară, am purces la descoperirea orasului. Duminica dimineata, orasul era surprinzator de animat… Lumea mergea agale la biserica… înca o data Cernautiul mi-a adus aminte de Transilvania, de, pecetea Imperiului Habsburgic nu se pierde asa usor…
De altfel, Cernautii este mai mult sau mai putin creaţie a Imperiului Austro-Ungar. Totusi, fondarea orasului îi este atribuită domnitorului moldovean Alexandru cel Bun, care a acordat nişte privilegii locuitorilor din Cernauti in anul 1408, acest an fiind considerat ca anul de nastere a orasului. De altfel, in centru, se află un panou imens redând istoricul hrisov al lui Alexandru cel Bun, pus in spatele statuii lui Taras Sevcenko- poet ucrainean care, la un moment dat, a trecut prin oras. De altfel, există si un monument ridicat aici cu ocazia sarbatoririi a 600 de ani de la fondarea oraşului.
Cernăutii a continuat sa fie un oras mic, chiar neînsemnat. Drumul comercial trecea prin Cernauti, dar acesta nu era un târg de prim ordin, negustorii grăbindu-se spre capitala Moldovei, Suceava, aflată la doar 40 kilometri, pentru a ajunge apoi la Chilia sau Cetatea Alba, la Marea cea Mare.
Oraşul a fost trezit de istorie de abia după ce austriecii au ocupat Nordul Moldovei, caruia i-au dat numele de Bucovina. Cel mai important oras din Bucovina austriacă era, evident, Suceava, dar austriecii au incercat sa reducă importanta acestui oras atât de strans legat de Stefan cel Mare sau Petru Musat, dorind sa creeze un alt oraş emblematic pentru noua provincie… şi asa au ales Cernautii. Doar 338 familii avea oraşul la primul recensamant facut in 1775… Austriecii au colonizat oraşul cu germani, polonezi, dar mai ales evrei, la recensamantul din 1910, 26% din locuitori declarandu-se români, pe langa 38% evrei si doar 10% ucraineni.
Anul 1918 a readus Cernautiul alaturi de Suceava, Putna sau Storojineţ la sânul Patriei Mamă - România. Daca austriecii au impânzit orasul cu numeroase monumente si institutii (Universitatea din Cernauti fiind una dintre cele mai renumite din fostul Imperiu Habsburgic), românii au continuat constructia de monumente (cum ar fi biserica Sf. Nicolae), dar au si mentinut caracterul cosmopolit, liberal al orasului. Al doilea razboi mondial, ocupaţia sovietică, atitudinea evreilor din timpul primei ocupatii (1940 – 1941) au dus la mari schimbări in structura populatiei, astazi doar 6% din populatie declarându-se români.
Ce ai de vazut in Cernăuti ? Păi destule să-ti ocupe o zi intreagă – în primul rând, nu trebuie ratată Mitropolia Bucovinei - care a găzduit si Universitatea Carol I, actualmente sediul Universitatii din Cernăuţi. Impresionanta clădire a fost construita in a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca sediu al Mitropoliei Ortodoxe a Bucovinei. În momentul inaugurarii, a fost cea mai mare investitie publică din acei ani din tot Imperiul ! Şi se vede: trei cladiri ornate intr-un stil care combină Orientul cu Occidentul, o grădină superbă in spate compun un complex care merita vizitat. In plus, aici este locul unde a fost proclamata Unirea Bucovinei cu Romania cu doar câteva zile inainte de Adunarea Nationala de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
Piaţa Centrala de acum este fosta Piata Unirii… Este dominata de vechea primarie austriacă, dar aici poti găsi asa-numitul Palat National al Românilor, practic un complex cultural românesc, unde îşi au sediile diversele organizaţii româneşti.
Multiculturalismul Cernautiului este atestat de numeroasele lăcaşuri de cult – puteţi vedea Biserica Catolică Poloneză, dar si impunatoarea Catedrală Armeană, puteti descoperi, cu surprindere, Biserica Sf. Nicolae - o copie a Catedralei de la Curtea de Arges (a fost construita in anii 20, secolul trecut), dar si imensa sinagogă, transformată de sovietici intr-un cinematograf (care funcţioneaza si astazi). Si daca vă este foame, luati la picior pe Strada Iancu, Cavaler de Flondor (actuala Strada Kobyleanska), numită de românii de aici încă “Strada Domneasca” - o stradă pietonală cu restaurante, magazine cochete, dar si cu locuri de joacă pentru copii”.
Cum ajungi acolo
E greu de spus cam cu ce se poate ajunge la Cernăuţi, calea rutieră fiind cea mai sigură şi la îndemână. Datorită conflictelor ruso-ucrainene, trenul internaţional Sofia-Moscova a fost anulat.
Românii din Botoşani, Suceava, Maramureş şi Satu Mare trec, zilnic, graniţa cu Ucraina pentru cumpărături
Aceste judeţe sun privilegiate de faptul că se învecinează cu Ucraina. Localnicii din nordul ţării supravieţuiesc graţie micului trafic de la frontieră care le permite să aducă în ţară, legal, cantităţi limitate de marfă. La Bazarul de la Cernăuţi, considerat unul dintre cele mai mari din Estul Europei, îşi fac cumpărăturile mii de români şi din alte judeţe, precum Neamţ, Bacău sau Iaşi.
În aceste judeţe, tarabele din pieţe abundă de produse alimentare şi nealimentare "made in Ucraina": zahăr, ulei, carne, ciocolată, ness, prăjituri, ţigări, detergent, pastă de dinţi, săpun, conserve, salam, caşcaval, vin, rachiu, coroane de flori etc. Toate sunt cu 40-50 la sută mai ieftine decât în România. Legea le permite românilor să intre în ţară cu cantităţi limitate de produse.
Fiecare are voie să aducă din Ucraina mărfuri în valoare de 300 de euro. În plus, o persoană are voie să aibă: două pachete de ţigări, 100 de trabucuri mari (cigarillos), 50 de trabucuri sau 250 grame de tutun. La capitolul "spirtoase", românii au voie să treacă graniţa cu un litru de tărie, doi litri de băuturi cu concentraţie alcoolică sub 22 %, patru litri de vin şi 16 litri de bere. Românul mai are dreptul la un plin de combustibil în rezervor, plus o canistră de zece litri. Nu îţi interzice, însă, nimeni să nu treci de mai multe ori în aceeaşi zi, iar preţul benzinei la ucrainieni e de circa 10 grivna (moneda ucraineană), care înseamnă în jur de 4 lei. Pentru a aduce mai multe produse, românii s-au obişnuit să treacă graniţa, chiar şi de câteva ori pe săptămână, în familie sau în grupuri. Ei folosesc acest tertip pentru a aduce marfă mai multă pe care o vând, oricum, sub preţurile din România. Mulţi fac la fel şi cu combustibilul. Din datele Poliţiei de Frontieră reiese că peste 1.600 de români ies şi vin în ţară, în aceeaşi zi, pe la vămile Siret, Sighet şi Halmeu.
Zahăr la jumătate de preţ
Unul dintre cei care îşi face cumpărăturile la Bazarul din Cernăuţi ne-a spus preţurile unora dintre produse:
- 1 litru de ulei-4 lei
- 1 kg. de zahăr – 2,5 lei
- 1 sac de 15 kg. detergent – 70 de lei
- 1 kg. de carne de vită-16 lei
- 1 pachet de unt-2 lei
- 1 pachet de ţigări Kent – 4 lei
- 1 cutie de suc de roşii de 1,5 litri -5 lei.
"Tradiţia"- şpaga la vameşii din Ucraina
Micii comercianţi ne-au povestit că vameşii ucrainieni întind mâna, fără nicio jenă, şi cer"tradiţia". Este vorba de o şpagă de 5 grivna, adică în jur de 2 lei pe care românii o plătesc la dus. La întoarcere, taxa e dublă:10 grivna. Un şofer de TIR spune că "tradiţia" la camioane este de 50 de grivna.
