Basarabeanca Elena Scutaru, la cei 25 de ani ai săi, consideră că migraţia nu este mereu o soluţie. Ca atare, a renunţat la un job stabil în străinătate şi a revenit acasă, în R.Moldova. Tânăra crede că ţara sa are un viitor, la care ar putea contribui şi ea, stopând astfel migraţia excesivă.
Încă din primul an de facultate s-a implicat în diverse organizaţii neguvernamentale. Acolo a învăţat să descopere noi oportunităţi, regăsindu-se astfel pe sine. Datorită unui ONG internaţional, a participat la un stagiu în Camerun, unde s-a aflat timp de opt luni, şi la un stagiu de patru luni în Pakistan. Revenită acasă, s-a angajat în calitate de marketing manager la o companie. În scurt timp, însă, a înţeles că, pe o astfel de cale, nu va putea schimba nimic în jur. De la bunica sa a aflat că cele mai multe dintre prietenele sale din copilărie au plecat în străinătate în căutarea unui loc de muncă, lăsându-şi acasă familiile. Realitatea tristă a făcut-o să se gândească la o soluţie care le-ar oferi femeilor de la sate şansa de a rămâne acasă şi de a-şi găsi un loc de muncă la baştină.
Elena e de părere că nu doar situaţia economică precară a oamenilor e o problemă, ci şi senzaţia de sărăcie şi nemulţumire pentru această stare. «Camerunul este mai puţin dezvoltat decât R. Moldova, dar oamenii de acolo par mai fericiţi. Atitudinea lor faţă de viaţă e mult mai optimistă. Ei încearcă să-şi trăiască viaţa fiind aşa cum sunt. La noi, oamenii sunt mereu nefericiţi că, la vecini, e mult mai bine. Acesta este unul dintre motivele ce ne fac să fim una dintre cele mai nefericite ţări din lume», meditează Elena.
A decis să înceapă schimbările chiar cu satul bunicii – Scoreni, raionul Străşeni. «Este un sat destul de mare, circa 6000 de locuitori, şi ar fi trebuit să existe toate condiţiile, însă situaţia este alta. Dacă în oraşe, există destule oportunităţi, la sate, însă, persoanele nu prea au de ales. Pe de altă parte, nu putem vorbi doar despre aspectul negativ economic, ci şi de cel social. Mamele îşi lasă copiii în grija buneilor. Nu le acordă atenţia necesară. Ulterior, acest fapt are un impact negativ în societate», îşi dă cu părerea tânăra. Ca să se dedice în totalitate realizării visului său, Elena a renunţat la serviciu şi la un salariu stabil. Între timp, s-a gândit că ar putea să ajute copiii de la liceul din Scoreni, care-şi doresc să înveţe engleza, dar nu au un profesor. Tânăra s-a angajat să le predea gratis. În schimb, administraţia şcolii îi oferă un birou în care Elena intenţionează să deschidă un atelier, în cadrul căruia femeile să poată deprinde munca la maşina de cusut şi croşetatul. Important e ca lucrurile pe care le vor crea să fie diferite de cele din piaţă, dar şi să poată fi comercializate pe o platformă online. Tot pe acel site fiecare va putea cunoaşte autorul produsului respectiv, către care vor fi distribuiţi banii achitaţi. Aşadar, o transparenţă totală !
Până în prezent, toţi cei cărora li s-a adresat s-au arătat încântaţi de idee, însă nimeni nu s-a grăbit să ajute financiar realizarea acestui proiect. «Toţi spun bravo, te bat pe umăr, îţi urează succes, dar, din păcate, nu putem să te ajutăm», relatează iniţiatoarea ideii. În consecinţă, Elena a decis să se adreseze primarului, care i-a promis ajutor. Singurii care s-au implicat în acest proiect sunt prietenii Elenei. Câţiva dintre ei sunt gata să contribuie chiar şi la finanţarea ideii. Totodată, Elena şi-ar dori să organizeze un eveniment cultural contra cost, iar banii colectaţi din vânzarea biletelor să fie folosiţi în scopuri sociale. ”Ceea ce-i opreşte, în mare parte, pe investitori este că aceştia îşi doresc un profit din afacere, în timp ce eu aş dori ca profitul să fie reinvestit în afacere, ceea ce ar permite extinderea ei, inclusiv în alte localităţi”.
Sursa: zdg.md
