Azi, se împlinesc 27 de ani de la acţiunea „Podul de Flori”. Ziua de 6 Mai 1990 a fost ziua în care cortina de fier dintre URSS şi România a căzut, iar românii de pe ambele maluri ale Prutului, despărţiţi timp de 50 de ani, s-au reîntâlnit. În mod simbolic, Prutul lacrimilor noastre a fost acoperit cu flori şi…speranţe în reîntrgire.
Primul „Pod de flori” peste Prut a fost organizat la iniţiativa Asociaţiei culturale Bucureşti-Chişinău şi Frontul Popular din Moldova, pe 6 mai 1990, dată la care peste un milion de români din dreapta râului au putut trece frontiera către RSS Moldovenească, aflată în componenţa Moscovei, fără paşaport şi fără viză, prin opt puncte de trecere.
Pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte. Podul semnifica frăţia, dorinţa de apropiere, istoria comună a celor două ţări. Această primă deschidere a graniţelor dintre România şi Republica Moldova s-a materializat în mii de flori aruncate în apa Prutului de pe ambele maluri, inclusiv cu o baie comună în apa râului, unde s-a cântat şi dansat Hora Unirii.
În ziua respectivă, între orele 13:00 şi 19:00, locuitorilor din România li s-a permis să treacă Prutul fără paşaport şi viză. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costeşti, Iaşi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Oancea – Cahul şi Galaţi – Giurgiuleşti şi Fălciu-Ţiganca, pe unde eu, împreună cu Mircea Cosma şi fiica sa, alături de Radu Ştefan Oprea (vezi foto), am traversat Prutul.
Al doilea „Pod de flori” a avut loc la 16 iunie 1991, ocazie cu care deja cetăţenii moldoveni au putut intra în România fără acte. Chiar dacă scopul reîntregirii nu a fost atins atunci, momentul „Podul de flori” a reactivat multor oameni conştiinţa faptului că indiferent de ce parte a Prutului trăiesc, ei aparţin unui singur neam.
Memorabilă rămâne mărturisirea regretatului poet basarabean Grigore Vieru: ”Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu o viaţă întreagă am visat să trec Prutul”
