Ideea de construire a unui tunel care să străbată Munţii Bucegi, a luat naştere în anul 1914. Pentru descongestionarea circulaţiei feroviare pe Valea Prahovei, Administraţia CFR a aprobat construirea magistralei Târgovişte – Pietroşiţa – Sinaia. Partea cea mai grea a acestui proiect – tunelul Izvor – a fost încredinţată firmei inginerului austriac Iulius Berger. Tunelul, care urma să lege staţiile Sinaia şi Pietroşiţa, fusese proiectat să aibă aproximativ şase kilometri, devenind cel mai lung din ţară, la acea oră.
Sub presiunea evenimentelor, forţaţi de iminenţa izbucnirii războiului, constructorii au demarat lucrările din doua părţi: dinspre Sinaia şi dinspre Moroieni. Locul de străpungere dinspre Sinaia a masivului muntos a fost ales chiar înainte de intrarea în oraş, pe Platoul Izvor, în apropierea cimitirului oraşului.
Legătura cu gara Sinaia, situată mai sus de gura tunelului, la o distanţă de aproape un kilometru, urma să fie făcută printr-un tronson de cale ferată construit la suprafaţă. Administraţia CFR a amenajat mai întâi campusul muncitorilor şi spaţiile de depozitare a materialelor, construind din piatră de munte mai multe cantoane şi depozite, construcţii care mai sunt funcţionale şi în ziua de azi.
Pentru executarea lucrarilor au fost angajaţi un număr mare de muncitori, români şi italieni. Se lucra intens, în trei schimburi; se înainta prin munte cu relativă uşurinţă, întrucât în cea mai mare parte se săpa în rocă moale, şisturi bituminoase şi nu în granit sau bazalt. S-a reuşit săparea a 400 m de tunel, realizându-se galerii de bază şi de creştet pe 800 m. Izbucnirea primei conflagraţii mondiale a atras după sine sistarea lucrărilor. Reluate în 1938, tot sub coordonarea CFR, acestea au fost preluate, în 1941, de trupele naziste de ocupaţie, în acea perioadă înregistrându-se, de altfel, şi cel mai rapid ritm de construcţie. Deşi capătul dinspre Sinaia al tunelului fusese aproape finalizat, după retragerea nemţilor lucrările au fost abandonate definitiv.
Potrivit mărturiilor mai multor oameni, această galerie subterană ar fi fost blocată în anul 1985, de două plutoane ale Securităţii. Dincolo de zidul de beton armat, porţiunea de tunel de la Platoul Izvor se întinde pe o distanţă ce nu poate fi estimată, nemaiexistând niciun document de şantier care să ofere date despre stadiul lucrării de aici.
Un localnic al cărui tată a lucrat la galerie susţine că tunelul a fost străpuns până la capăt, urmând doar să fie lărgit şi înălţat. Alţii povestesc că după ce lucrările au fost preluate de trupele germane acolo ar fi avut loc un adevărat masacru: înainte de retragere, SS-iştii ar fi omorât tot personalul român care a participat la construirea tunelului, osemintele fiind şi astăzi “zidite” în tunel.
