Mă tot apasă pe timpane şi îmi gâdilă papilele gustative cu nişte replici spumoase, atitudinea şi tacticile naive ale unor guduraşi servili. Am un prieten bun, PRescu, care îmi spune mereu că PR-ul serviabil este matrapazlâcul întruchipat specific puturosului patentat. Aşa e fraţilor. PRescu are dreptate! Experţii sfătuitului suntem majoritatea, dar dânşii, aceşti profesionişti fără seamăn, sunt capabili să te transforme într-un cocalar public. Turma de pupincurişti ţi-e garantată, pentru că sfătuitorul cumsecade ştie cum să te înveţe să atragi atenţia prin discursuri pompoase şi idei inutile.
Imbecilităţi spuse să-ţi placă, te prind, te corup, te trimit şi te duci de bună voie, gol puşcă pe stradă.
Realizezi că ai dat-o de gard atunci când râd şi copiii de tine. Mirat, îţi întorci privirea către sfătuitorul tău serviabil, care fără habar îţi spune că ai carismă şi cel mai probabil înveseleşti lumea. E de bine.
În acel moment întreabă-te singur: Oare ţi-ai angajat lingău care te-a transformat în bufon?
Sunt oameni care înţeleg ascensiunea, prin insuccesul celorlalţi. Disperarea datorată incompetenţei şi imposturii, îi face să chelăcăie. Gest specific rasei canine, dar care debitează din lipsa argumentelor şi a competenţei necesare pentru explicaţii şi atitudini decente.
Mi se pare destul de evazivă situaţia în care un astfel de individ vine şi spune că se pricepe la ceva concret.
Desfiinţez din start ipoteza în care un astfel de comportament deşănţat ajunge să aibă succes pe termen îndelungat.
Tragicul intervine atunci când factori decizionali sunt influenţaţi în luarea unor hotărâri greşite care privesc situaţiile de orice natură ale altor semeni.
Într-un fel sau altul, toţi ne intersectăm în varii momente cu astfel de personaje gen Aghiuţă ademenitorul, dar trebuie să avem discernământ, iar deciziile importante care ne vizează în mod direct să le luăm singuri, fără influenţe externe.
