Ca formă de violenţă domestică, violenţa psihologică va fi tratată ca infracţiune şi sancţionată cu închisoarea de până la un an sau cu o amendă, potrivit unui proiect de act normativ aflat acum în dezbatere publică. În plus, vor intra în sfera acestui tip de violenţă domestică inclusiv supravegherea de orice fel a victimei, hărţuirea telefonică şi ameninţarea ei.

Violenţa psihologică în relaţiile de familie şi în cele de concubinaj va fi considerată infracţiune şi pedepsită cu închisoarea de la trei luni la un an sau cu o amendă, potrivit Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violentei în familie. Actul a fost pus recent în dezbatere publică, de către Ministerul Muncii, şi acesta prevede numeroase modificări la materia combaterii violenţei domestice, un fenomen îngrijorător în România.

Totuşi, pentru ca prevederile să poată intra în vigoare, proiectul trebuie să treacă atât de Guvern, cât şi de Parlament, să obţină aprobarea prin decret de către preşedintelui României şi să fie publicat în Monitorul Oficial.

"Violenţa psihologică exercitată în condiţiile prevăzute la art. 4 lit. b) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă, după caz, cu posibilitatea transformării pedepsei în ore de muncă în folosul comunităţii", potrivit proiectului.

Tratarea separată a violenţei psihologice domestice ca faptă penală va fi o noutate pentru Legea nr. 217/2003. În acest moment, legea prevede o explicaţie pentru ceea ce presupune violenţa psihologică (ca formă de violenţă domestică), însă chiar şi aceasta va cunoaşte unele detalieri, dacă proiectul de lege va intra în vigoare în această formă.

Concret, noua definiţie a violenţei psihologice va fi următoarea, potrivit proiectului: "impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar; Ameninţarea este o formă de violenţă psihologică".

Practic, se vor introduce în sfera violenţei psihologice şi supravegherea victimei, telefoanele de hărţuire, dar şi ameninţarea victimei. Celelalte aspecte ale ale agresiunii psihologice se regăsesc şi la acest moment în lege.

Cei protejaţi de prevederile acestei legi sunt atât membri de familie, cât şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, inclusiv foşti concubini. O modificare importantă pe care o propune acest proiect de lege (subliniată, de altfel, de către Curtea Constituţională, într-o decizie recentă) este renunţarea la cerinţa convieţuirii victimei cu agresorul.

Pentru cel care stabileşte dacă e vorba de violenţă domestică va fi irelevant dacă agresorul locuia împreună cu victima sau nu, potrivit modificărilor care vor intra în vigoare. "Violenţa domestică se manifestă în familie, între parteneri intimi sau între foşti parteneri indiferent dacă aceştia împart sau nu împart un domiciliu comun", scrie în proiect

Ce presupune, de fapt, violenţa domestică?

Evident, violenţa psihologică nu este decât una dintre formele violenţei domestice, în condiţiile Legii nr. 217/2003. Pe lângă cea psihologică, mai vorbim de alte şase tipuri de violenţă domestică, respectiv violenţa verbală, fizică, socială, sexuală, economică şi spirituală.

Proiectul pus în dezbatere mai aduce unele completări şi altor tipuri de violenţă, nu doar celei de natură psihologică. Astfel, documentul va introduce modificări şi pentru:

• violenţa fizică: vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală;
• violenţa socială: impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa familială, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
• violenţa spirituală: subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de învăţa copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Proiectul mai prevede, de asemenea, ca victimele violenţelor domestice să poată obţine direct de la poliţist un ordin de protecţie provizoriu, până să aştepte confirmarea instanţei.