Ieri dimineaţa, ca de obicei, răsfoiam presa basarabeană. La un moment dat, o veste îmi sare în ochi: săptămânalul Ziarul de Gardă, una dintre cele mai bune publicaţii de limbă română din Basarabia, anunţă că se va închide! Nu se poate, îmi zic, aici lucrează unii dintre cei mai reputaţi jurnalişti moldoveni: Alina Radu, Aneta Grosu sau prietenul meu Petru Grozavu. Mă grăbesc să citesc ştirea şi aveam să mă dumiresc până la urmă. Ştiam că situaţia presei scrise de limbă română din R. Moldova, dominată covârşitor de cea de limbă rusă, este dramatică, aşa cum este şi situaţia politică, economică şi socială din această ţară creată artificial, o ţară aflată sub ocupaţie rusească. Ce contează că R.Moldova este cel mai sărac stat din Europa, contează doar faptul că RM trebuie stopată în drumul ei spre Europa şi oprite, cumva, publicaţiile de limbă română, care militează pentru UE şi reunirea cu România.
Vă las pe dvs să citiţi ştirea apărută în ultimul nr al Ziarului de Gardă şi să comentaţi.
“În cei 11 ani de activitate, ZdG, ca şi multe alte instituţii de presă independente din R. Moldova, a trecut prin multe încercări, prin momente deosebit de complicate, care ne-au pus de mai multe ori în faţa chestiunii: mai putem exista sau închidem ZdG? Procese judiciare interminabile, presiuni ilegale, ameninţări de tot felul, pe de o parte, dar şi populaţia sărăcită, care nu poate abona ziare, pe de altă parte, ne-au adus deseori în faţa unei triste concluzii: facem o muncă prea grea, din care câştigăm prea puţin, nu doar bani, ci şi satisfacţii morale.
De prea puţine ori ni s-a oferit şansa de a simţi bucuria unui fapt împlinit. Corupţii, funcţionarii certaţi cu legea, cu salarii mari dar cu integritatea la pământ, deşi scriam despre ei, argumentat, aducând suficiente acte şi probe, de obicei, continuaU să rămână în funcţii, departe de nişte anchete judiciare, care i-ar fi adus pe banca celor acuzaţi. Deseori, din aceste motive, cititorii ZdG rămâneau descurajaţi, ne adresau mesaje de deznădejde, lăsându-ne să înţelegem că presa, deşi se cheamă putere, rămâne încă neputincioasă în faţa întregului sistem de stat.
În cei 11 ani am apelat de nenumărate ori la structurile oficiale ale statului, solicitându-le să contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de existenţă a presei libere. S-au schimbat mai multe guverne, mai multe parlamente, reprezentanţii cărora mereu au tot promis, dar au uitat sau au simulat că uită.
După 11 ani de confruntare cu morile de vânt, ne-am zis să-i stresăm (sau să-i bucurăm?), să le spunem că e ultimul număr, şi să-i întrebăm ce au făcut, ce ar fi putut face, ce ar fi de făcut pentru ca presa liberă să se dezvolte în R.Moldova. Opiniile au fost diferite.
Dumitru Diacov, deputat PDM: Orice ziar care se închide este o pierdere pentru societate. Imi placea acest ziar, dar stiu ca pe unii ii deranja. Sper că ZdG pleacă doar în vacanţă şi la începutul lui septembrie va reveni, pentru că e păcat să dispară. Din cauza sărăciei, în R. Moldova este foarte puţină presă liberă.
Mihai Moldovanu, şef Direcţie Sănătate din cadrul Primăriei Chişinău: ZdG a fost publicaţia care a arătat mereu realitatea, fiind o publicaţie echidistantă şi corectă. Sunt convins că R. Moldova are nevoie de astfel de ziare. Puţină presă liberă a mai rămas. Articolele pe care le scrie ZdG reflectă adevărul, deşi acesta, deseori, nu este unul plăcut. Însă, aceasta îi responsabilizează pe politicieni, pe oameni de afaceri, dar şi pe oamenii de rând.
Cristina Cojocaru, vicedirector CAN: Dispariţia unui astfel de ziar ar reprezenta o pierdere foarte mare pentru R. Moldova. ZdG este un fel de şcoală pentru adevăraţii jurnalişti, pentru că anume acolo ei învaţă cum să fie echidistanţi, transparenţi şi atenţi la ce se întâmplă în societate. E nevoie să citeşti doar câteva materiale, ca să-ţi dai seama cine stă în umbra publicaţiilor din ţară, pentru că de obicei, anume finanţatorul este cel mai lăudat de reporteri, sau dacă e cazul, păstrat în umbră, fără a-l afecta. Însă, ZdG este altfel. Îmi place ziarul pentru că nu are astfel de personaje care să stea în umbră…
Petru Lucinschi, ex-preşedinte al R. Moldova: Mie îmi pare rău. Nu pot să spun că vă urmăresc în fiecare zi, dar ştiu că ZdG e un ziar bătăuş care se bate pentru nişte norme. Luptă ca societatea noastră să fie mai puţin coruptă, mai cinstită, integră. Caracterul ăsta bătăuş pe punctele cele mai vulnerabile şi sensibile vă făcea să fiţi pe primul loc. De un aşa un ziar este nevoie.
Mircea Snegur, ex-preşedinte al R. Moldova: Îmi pare rău că s-a ajuns la aşa o situaţie. ZdG a abordat cele mai vitale probleme legate de unele nereguli din societatea noastră, pe toate dimensiunile. În baza materialelor publicate în ZdG, s-au întreprins unele măsuri de curăţare a societăţii. Ziarul e aşa, un fel de sanitar… purifică societatea şi o face ecologică şi pură. Eu pot să vă susţin doar moral.
Igor Dodon, deputat PSRM: Regret că n-o să mai fiţi. Sincer, este regretabil că un astfel de instrument media va dispărea, sper că nu pe o perioadă foarte lungă, de pe piaţa R. Moldova. Chair dacă am fost criticat foarte des şi nu tot timpul pe drept, dar prin asta se şi exprimă libertatea presei. Aveţi dreptul să scrieţi, să faceţi unele supoziţii, să ne provocaţi şi pe noi.
Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale: Nu se poate… Este o pierdere pentru democraţie şi pentru libertatea de expresie. Aţi fost unii dintre cei mai combativi. Sper să se găsească o soluţie şi ziarul să apară. Eu am fost mereu deschis cu presa. Libertatea de expresie nu e o vorbă goală. Dacă mâine nu va fi nici o voce care să spună lucruri diferite de cele pe care puterea vrea să le audă, noi o să punem cruce pe democraţie. ZdG nu a fost o voce isterică, au avut investigaţii foarte bune.
Ion Hadârcă, scriitor, ex-deputat: M-aţi luat prin surprindere. E un ziar care chiar are personalitate şi este necesar. Toată această perioadă aţi fost câinele de gardă, în sensul bun, a fost devotat adevărului. Presa scrisă se cam sufocă în condiţiile de astăzi, dar anume ZdG trebuie să rămână. Eu cred că această publicaţie va rămâne în istoria publicisticii basarabene…
Cum ar putea autorităţile R.Moldova să susţină mass-media independentă?
Recent au fost făcute publice recomandările Consiliului UE pentru asigurarea libertăţii presei în statele Parteneriatului Estic, care traversează provocări specifice. Recomandările vizează şi autorităţile din R.Moldova şi au fost elaborate cu sprijinul reprezentanţilor mass-media.
În lista de recomandări se arată că autorităţile din ţările Parteneriatului Estic trebuie să acorde toată atenţia siguranţei jurnaliştilor.
Una dintre îngrijorările majore ţine de transparenţa proprietarilor de media, concentrarea presei în mâinile câtorva oligarhi, care au interese ce nu ţin de imparţialitatea presei. Acest fenomen subminează direct pluralismul de opinii, jurnalismul nepărtinitor, dar afectează şi imaginea autorităţilor publice şi a vieţii politice în general. Guvernele din statele Parteneriatului Estic trebuie să realizeze că presa controlată este o presă slabă care expune cetăţenii la manipulare. Verificarea legalităţii concentrării mass-media trebuie efectuată cu instrumente legale, de către autorităţi profesionale. Dată fiind importanţa unei mass-media funcţionale şi profesionale pentru democraţie, legislaţia naţioanlă trebuie să asigure transparenţa proprietarilor de media, dar şi a beneficiarilor finali în cazul prorietăţilor din zone off-shore.
Legislaţia care asigură activitatea mass-media trebuie să ofere, fără restricţii, sprijin pentru sustenabilitatea mass-media şi a jurnalismului independent, nu să permită controlul asupra acesteia.
Declinul standardelor profesionale în media ca o consecinţă a crizei economice, accentuează dependenţa presEI de cercurile politice şi de preferinţele oligarhilor, făcând-o vulnerabilă la propagandă, motive care cauzează îngrijorări mari. Este argumentată întrebarea cum poate fi refăcută calitatea jurnalismului care ar beneficia de încrederea largă a publicului?
Statele Parteneriatului Estic, inclusiv Moldova, trebuie să ia în considerare posibilitatea de a aloca bani publici pentru a susţine jurnalismul de calitate, deoarece jurnalismul de calitate, în special jurnalismul de investigaţie este un serviciu foarte necesar pentru public”.
