Preşedintele R. Moldova a fost trădat, Vladimir Plahotniuc vrea să devină el însuşi preşedinte şi pedepsirea oligarhului trebuie să devină o prioritate naţională pentru Romania dacă vrea să ajute într-adevăr Moldova în această criză profundă, afirmă Octavian Milewski, politolog specializat în spaţiul postsovietic, doctorand şi cercetator la Graduate School of Social Research, Academia Poloneză de Ştiinţe.

Într-un interviu pentru Ziare.com, Octavian Milewski consideră că anticipatele nu ar fi un dezastru pentru R Moldova şi atrage atenţia că şi după învestirea noului guvern, foarte probabilă, situaţia din R. Moldova rămâne "atât de încordată încât numai un nebun nu o mai poate vedea".

Octavian Milewski apreciază că "Romania trebuie să ajute R. Moldova să scape de flagelul Plahotniuc. Acesta este problema numărul unu, doi şi trei a Moldovei. (...) Oligarhul moldovean, însă, este foarte bine conectat la anumite cercuri de influenţă şi putere din Romania, care până în prezent i-au asigurat liniştea".

La ce am asistat în această succesiune de premieri de la Chişinău? De ce s-a retras dl Păduraru, de ce l-a mai propus dl Timofti şi nu a mers încă de joi seara pe noua propunere a majorităţii?

Există două interpretări. Fie a fost o gafă a preşedintelui, fie a fost o schemă bine gândită de Plahotniuc. În primul caz, preşedintele l-a numit pe Păduraru în loc să-l renumească pe Sturza, un candidat neşantajabil. Nu ştim de ce preşedintele nu a insistat pe renumirea lui Sturza de la bun început.

Numindu-l pe Păduraru, însă, preşedintele Timofti a devenit vulnerabil. Păduraru figurează în câteva dosare, care au conexiuni apropiate cu Filat. Se presupune că Plahotniuc l-ar fi şantajat cu redeschiderea acestor dosare, fapt pentru care Păduraru a plecat de pe scena evenimentelor de la Chişinău la fel de rapid precum a ajuns acolo. În aceste condiţii, Timofti nu mai avea de ales după ce i-au fost prezentate 55 de semnături în susţinerea lui Filip, omul de casă a lui Plahotniuc.

Cabinetul Filip are vreun motiv de emoţie pentru votul de învestitură?

Nu cred. Probabil în următoarea săptămână vom asista la învestirea cabinetului Filip, urmând a fi pregătit terenul pentru ca Plahotniuc să devină preşedinte. Preşedintele Timofti nu mai are prea multe cărţi de jucat după nominalizarea lui Filip. Clasa politică moldovenească în mare parte nu vrea alegeri anticipate. Nici chiar Dodon nu le vrea, deşi public declară că nu are de ce se teme. În realitate, Dodon riscă să piardă teren în faţa lui Usatîi.

Este, aşadar, o victorie a lui Plahotniuc, având în vedere că premierul desemnat este considerat omul lui. De ce l-a acceptat preşedintele pe dl Filip dacă tot promitea că nici mort nu va da ţara pe mâna mafioţilor?

Nu ştiu dacă e o victorie a lui Plahotniuc, dar cu siguranţă nu este o înfrângere a sa. Oligarhul moldovean nu a putut fi nominalizat ca prim-ministru, ceea ce înseamnă că planurile sale au fost pe undeva zădărnicite. Însă cei 55 de deputaţi care îl susţin, direct sau indirect, sunt rodul strategiei sale de preluare a tuturor puterilor în stat.

În aceste condiţii, Plahotniuc se îndreaptă spre o victorie şi se pare că îi pot sta în cale doar cetăţenii care protestează în strada. Este ultima redută pe care va trebui să o cucerească.

În ce îl priveşte pe preşedintele Timofti, acesta a fost trădat din interiorul propriei administraţii, chiar de acelaşi Păduraru care este şeful cancelariei. În lupta pentru poziţia primului-ministru marele perdant este cetăţeanul de rând.

Plahotniuc este tot o unealtă a Moscovei, la fel ca Usatîi şi Dodon? Este un război geopolitic la Chişinău sau doar unul mafiot?

Cred că simplificăm atunci când îi atribuim lui Plahotniuc calitatea de unealtă a Moscovei. Până la urmă, Plahotniuc nu este omul nimănui sau poate că este omul care ştie să balanseze între toate taberele şi să le folosească pentru propriile interese. În tot cazul, Plahotniuc nu este pentru Moscova ce este Dodon sau Usatîi de exemplu. Plutocratul moldovean are suficiente resurse pentru a juca autonom.

E altceva dacă susţinem că jocul său serveşte intereselor Moscovei. Se presupune că în primăvara lui 2015 acesta ar fi încercat o apropiere de administraţia de la Kremlin prin intermediul lui Atambaev, preşedintele Kîrgîzstanului, însă nu a fost primit.

Plahotniuc nu gândeşte geopolitic. El este un parvenit prin metode criminale şi oricine se laudă că îi este prieten (vedeţi cazul Victor Ponta, de exemplu), trebuie să înţeleagă că se expune unui blam moral absolut.

Criza politică pare să se fi încheiat. Dar tensiunile sociale? Ce viitor anticipaţi pentru R. Moldova în perioada următoare?

Încă nu se ştie în ce măsură s-a încheiat criza politică. A rămas să vorbească strada. Şanse sunt puţine ca Filip să nu fie votat de Parlament, totuşi. Jocul însă nu se termina odată cu probabila învestire a lui Filip. Învestirea sa poate că este legală, ea însă nu este legitimă. Toţi ştiu cine este în spatele lui Filip, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Criza economică şi socială va continua să se accentueze.

În martie, mandatul de preşedinte trebuie reînnoit. Încă nu se ştie dacă în două luni Plahotniuc va reuşi să adune 61 de voturi în Parlament pentru alegerea preşedintelui, posibil chiar a sa.

Plahotniuc este temut, nu şi respectat. Puterea sa constă în scheme de şantaj, corupţie, ameninţări şi alte forme de influenţă criminală. A crede că autoritatea sa se poate menţine la nesfârşit în asemenea condiţii este o iluzie. Situaţia în Moldova este atât de încordată încât numai un nebun nu o mai poate vedea.

Teama cea mare pentru foarte mulţi a fost aceea de anticipate, care ar fi urmat să-i aducă la putere pe ruşi. A fost evitat răul cel mare?

Anticipatele nu ar fi un dezastru pentru Moldova. Şansele proruşilor sunt în mare cam aceleaşi, ca şi la precedentele alegeri. Din punct de vedere al vectorului est VS vest, electoratul moldovenesc este împărţit în două tabere relativ egale. Problema este cum să asiguri participarea la vot a celor dezamăgiţi, majoritatea fiind din tabăra proeuropenilor.

Chiar dacă proruşii înving, aceştia nu au cum să evite câteva constante ale politicii moldoveneşti: geografia, dependenţa economică, financiară şi condiţionalitatea regimului juridic de asociere cu Uniunea Europeana.

Mai întâi de toate, Moldova are de ambele părţi ale graniţelor sale două state proeuropene, provestice şi rusofobe. Dată fiind starea precară în care se află, o potenţială aflare la guvernare a proruşilor nu înseamnă prea mult. Retorica populistă este una, iar dependenţa bugetară (cam 25-30%) de granturile UE, BERD, FMI, Banca Mondială şi România este realitatea pe care nu o poate eluda nimeni la Chişinău.

Ce şanse să capteze au noile partide, Dreptate şi Adevăr (PDA) al lui Andrei Nastase şi cel al dnei Sandu (PAS)? 

PDA are mai multe şanse decât PAS-ul Maiei Sandu, a beneficiat de mai mult timp pentru promovare şi acţiuni concrete, în special protestele organizate începând cu primăvara lui 2015. PAS există mai mult în vizorul votanţilor tineri, foarte educaţi, utilizatori extensivi de Internet şi reţele de socializare.

PDA va avea (incluzând în analiza şi mişcarea cu acelaşi nume care a lansat partidul) cel puţin un an de la înfiinţare în momentul demarării campaniei electorale. Partidul Maiei Sandu este încă în stare embrionară, lansându-se cu câteva săptămâni în urmă. În ce priveşte finanţarea, PDA beneficiază de mai multe resurse, iar PAS nu cred că se poate baza pe contribuţiile celor câteva mii de potenţiali membri online şi/sau tineri entuziaşti, mulţi fiind şi peste hotare.

Este foarte important ca ambele partide să-şi asigure finanţare transparentă şi decentă. Un partid cu pretenţii de accedere în Parlament în Moldova are nevoie de aproximativ un milion de euro într-un an electoral. Pentru un individ ca Plahotniuc o asemenea suma nu înseamnă nimic, de aici şi riscul ca acesta să cumpere aproape orice şi pe oricine, direct sau prin terţi.

În contrapartidă, ar fi esenţial ca personalităţi ca Ion Sturza să se implice activ în campania care urmează în Moldova. Ar fi acea gură de oxigen de care are nevoie un proiect ca cel al Maiei Sandu. Nu se ştie dacă Maia Sandu poate fi un jucător de echipă, dar cu siguranţă speranţele electoratului moldovenesc proeuropean se îndreaptă spre ea şi grupul care a fondat PDA.

Cum există puţine şanse ca vreun partid parlamentar pretins proeuropean să mai acceadă în următoarea legislatură, cele două partide au şansa de a prelua o bună parte a electoratului PDLM, PL şi chiar parţial PD. O şansă infimă de a accede la limita în următorul legislativ are doar PD, doar datorită resurselor financiare nelimitate şi absorbirii comuniştilor în rândurile sale. Segmentul proeuropean de centru şi dreapta este în căutare de noi feţe, care există, dar care au nevoie de susţinere.

Cum s-a comportat România în această criza şi ce ar trebui să facă ca să ajute?

România trebuie să ajute R. Moldova să scape de flagelul Plahotniuc. Acesta este problema numărul unu, doi şi trei a Moldovei. Chişinăul nu poate redeveni un partener de dialog politic şi instituţional cu nimeni până nu se eliberează de caracatiţa mafiotică a lui Plahotniuc.

România ar fi putut de mult să-i pună lui Plahotniuc mari probleme. 'Puşcăriabilitatea' sa este vizibilă cu ochiul liber şi de la mare distanţă. Oligarhul moldovean, însă, este foarte bine conectat la anumite cercuri de influenţă şi putere din Romania, care până în prezent i-au asigurat liniştea.

În presa românească au fost semnalate conexiunile lui Plahotniuc cu un anumit partid şi lideri ai săi, care şi ei au mari probleme cu justiţia românească. Împotriva lui Plahotniuc, a cercului său apropiat şi a companiilor sale trebuie impuse sancţiuni. Pedepsirea oligarhului trebuie să devină o prioritate naţională pentru Romania dacă vrea să ajute într-adevăr Moldova în aceasta criză profundă. Sancţiunile trebuie să fie de ordin economic şi personal, mă refer la libertatea de mişcare în şi prin spaţiul României.

Trebuie creat un grup de investigaţie pentru a aduce cazul Plahotniuc pe agenda politică românească. Mai mult, dosarul Plahotniuc are profunde ramificaţii internaţionale, iar România trebuie să pună sub urmărire, în mod legal desigur, orice ilegalitate documentată internaţional a oligarhului.

Asemenea evidenţe ar exista se pare în ţări ca Marea Britanie, Italia şi Austria. În egală măsură, luni sub-secretarul de stat Victoria Nuland se va afla la Bucureşti. Ei bine, cazul Plahotniuc trebuie pus pe masă şi luate decizii comune în ce îl priveşte.

​Sursa: ziare.com/jurnal.md