Politicienii din România ezită să adopte o declaraţie fermă referitoare la dreptul Republicii Moldova de a se uni cu România, refuză să adopte o strategie oficială, asumată de Parlament şi de toate partidele politice, pentru Reunire. În ciuda declaraţiilor patriotarde prilejuite de diverse manifestări publice, majoritatea politicienilor din România dau dovadă de laşitate în abordarea subiectului Basarabiei.
În schimb, politicienii din Moldova preferă să profite în interes personal din pendularea între Uniunea Europeană şi Rusia, ceea ce contribuie la criza identitară a locuitorilor din Republica Moldova. Susţinerea oarbă a taberei declarat proeuropene, vizibil coruptă, de către România şi Uniunea Europeană s-a dovedit un eşec.
Marea problemă este criza identitară care încă persistă în Republica Moldova după 26 de ani de independenţă. În acest moment, nu dorinţa de Unire este adevărata problemă, ci identitatea moldovenistă, care are încă un suport foarte larg. Spre comparaţie, românii din Transilvania, în marea lor majoritate, nu s-au gândit la Unire până după intrarea României în Război în 1916, liderii lor politici militau pentru drepturile politice ale românilor în cadrul Imperiului Austro-ungar. Dar toţi românii din Transilvania se socoteau români, nu ardeleni. Acesta a fost fundamentul identitar care le-a permis în Octombrie – Decembrie 1918 să adopte decizia de a se uni cu România. Însă în cazul Basarabiei de azi, identitatea românească este încă minoritară în favoarea moldovenismului. Indiferent de rolul ruşilor în propaganda care a creat moldovenismul, este un fapt care nu poate fi contestat şi a cărui efecte se văd incluisv în ponderea redusă a unioniştilor din Republica Moldova.
Pe plan extern, România trebuie să preia iniţiativa atât pe plan diplomatic, cât şi propagandistic. Rolul Moscovei în problema Reunirii Basarabiei este indiscutabil. Există o abordare directă a subiectului pe linia Bucureşti – Moscova? Trebuie să aducem Rusia la masa dialogului, inclusiv pentru a oferi garanţii privind minoritatea rusă.
Ucraina este la fel un actor important. Kievul trebuie să înţeleagă că reunirea Basarabiei cu România nu implică un atentat la frontierele sale, adică nu vom revendica nordul Bucovinei şi sudul Basarabiei, pentru că nu este fezabil.
Ungaria este foarte preocupată de subiectul Reunirii Basarabiei, pe care îl foloseşte în interesul minorităţii maghiare din România şi a planului de autonomie a secuilor. Cum contracarează România acţiunile şi propaganda Budapestei?
Probabil că pentru prima oară în discursul public despre Basarabia este invocat rolul Turciei. Indiferent de poziţia UE faţă de preşedintele Turciei, România nu trebuie să uite că Turcia joacă un rol cheie în Regiunea autonomă Găgăuzia.
România are sau trebuie să aibă un obiectiv clar de ţară: Reunirea Basarabiei. Ce face concret România pentru a-şi atinge acest obiectiv? Este o direcţie asumată de diplomaţia românească? Cât de implicaţi sunt cetăţenii României sau Moldovei? Care este rolul istoricilor? Ce facem după 2018?
Sursa: Historia
