- Creşterea calităţii actului de guvernare -
Menţionam, în articolul trecut, despre necesitatea firească a Republicii Moldova de a-şi continua traseul european şi aduceam, în sprijinul acestei idei, o serie de avantaje concrete, de ordin politic şi economic, pe care integrarea europeană le presupune, pe lângă naturaleţea apartenenţei basarabenilor la marea familie a popoarelor europene.
Astazi îmi doresc să revin asupra unuia dintre motivele prezentate în articolul precedent, pentru a explicita avantajele de natură politică şi diplomatică care decurg din parcurgerea drumului integrării în Uniunea Europeană.
Deja, la o distanţă de numai trei zile de când vorbeam despre faptul că Uniunea Europeană înseamnă „decizii democrate de politică internă şi externă, luate de conducătorii statului în urma consultărilor cu decizionali şi experţi de rang înalt ai U.E. şi nu în funcţie de ameninţările ruseşti cu privire la proximul îngheţ”, a luat naştere şi s-a maturizat “dosarul ucrainean”. După o serie de vizite efectuate de preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici la Moscova, reprezentantul Ucrainei în Parlamentul European a anunţat că ţara sa va refuza semnarea Acordului de Asociere în cadrul summit-ului de la Vilnius.
O astfel de situaţie este de neimaginat într-un stat european sau angajat pe calea europenizării. Comportamentele servile ale decizionalilor de rang înalt ai statelor europene sunt de neaceptat în interiorul construcţiei comunitare, indiferent faţă de cine sunt manifestate.
Este bine de reţinut faptul că deciziile de politică externă ale statelor se stabilesc prin negocieri şi consultări ale miniştrilor de externe sau şefilor de state şi nu prin adoptarea de poziţii de forţă, şantaje de orice natură sau promisiuni de susţinere politică. Orice negociere de politică externă a Uniunii Europene se face de către Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate şi, drept urmare, Rusia nu mai poate aplica politica şantajului faţă de un stat membru sau aflat în negocieri de aderare la Uniunea Europeană.
Ca atare, interesele naţionale ale popoarelor UE sunt apărate şi promovate la nivel înalt, întreaga forţă a statelor membre fiind pusă în slujba promovării obiectivelor statelor membre. Astfel, politicienii din Republica Moldova vor fi mai puţin expuşi clasicelor ameninţări separatiste sau ruseşti, ei putând-şi orienta energiile spre creşterea nivelului intern de trai.
Sistemul european nu reprezintă un mod elegant prin care statele europene puternice preiau, în interes propriu, atribuţiile de politică externă ale statelor mai mici, aşa cum ar dori să procedeze unele puteri euro-asiatice, ci tocmai un mod prin care interesele ţărilor mai mici sunt apărate şi promovate prin forţa marilor state europene.
Fără ameninţări cu oprirea gazelor, fără interzicerea produselor basarabene, decizia este doar rezultatul consultărilor politice între decizionalii statelor membre U.E.
Tocmai din aceste motive, parafarea Acordului de Asociere al Republicii Moldova la U.E. în cadrul summit-ului de la Vilnius ar reprezenta un uriaş pas înainte pe calea creşterii calităţii şi siguranţei actului de guvernare, responsabilii de la Chişinău fiind astfel mai puţin vulnerabili în faţa presiunilor de la răsărit. Şi asta ar însemna că deciziile statale ar fi luate în direcţia creşterii calităţii nivelului de trai, în acord cu voinţa populară şi nu în conformitate cu interesele Moscovei.
Cu numai o săptămână înainte de acest moment crucial, este de neînchipuit ca poporul basarabean, parte a Moldovei lui Ştefan cel Mare, să nu îşi manifeste vădit şi evident susţinerea cauzei europene, să nu confere liderilor săi tăria de a evita „precedentul ucrainean”.
