În organizarea Consiliului judeţean Prahova şi a Bibliotecii judeţene ”Nicolae Iorga”, în sala de lectură „Nichita Stănescu”, în prezenţa unui numeros public, a avut loc lansarea cărţii „Posteritatea lui NichitaStănescu”( vol 1 şi 2), aparţinînd scriitorului-jurnalist Ioan Groşescu, carte editată, în condiţii grafice excelente, de către editura ”Karta Graphic” Ploieşti.
Despre autor şi cartea sa au vorbit scriitoriiTraian D. Lazăr şi Bogdan-Lucian Stoicescu.
Invitaţi speciali au fost cunoscutul om de cultură şi artă Ioan Stan - fost custode al Muzeului Memorial „NichitaStănescu” din Ploieşti, care a recitat din creaţia poetului.
Prezent la eveniment a fost şi directorul editurii „Karta-Graphic”, Paul Dan Voicu.
In semn de preţuire si respect faţă de inalţii săi oaspeţi, dna Mihaela Radu- director general al bibliotecii, a înmânat domnilor Ioan Groşescu şi Ioan Stan câte un cadou, constând din cărţi de valoare.
Cu acelaşi prilej, au fost prezentate publicului o serie de fotografii şi imagini de arhivă (din colecţia personală Bogdan-Lucian Stoicescu), ilustrând viaţa şi opera lui Nichita Stănescu.
De asemenea, am remarcat o expoziţie de carte aflată în colecţiile bibliotecii, organizată în rotonda mare a Bibliotecii judeţene.
O amplă prezentare a evenimentului a făcut-o scriitorul Bogdan-Lucian Stoicescu, pe post de moderator, din expunerea căruia citez: ”Cele două volume (apărute în excelente condiţii grafice la editura ploieşteană „Karta-Graphic” - 2022, al căror titlu ar părea, la o primă vedere, uşor restrictiv, cuprind, în cele aproape 1000 de pagini, date despre familia şi biografia poetului, despre opera antumă şi, deopotrivă, despre cea postumă (poezie, publicistică, interviuri), referinţe critice exprimate înainte şi după 1983 (anul dispariţiei pământene a poetului), în ordinea cronologică a apariţieilor, articole din periodice referitoare la viaţa şi opera poetului, amintiri ale membrilor familiei, colegilor şi prietenilor apropiaţi ai acestuia, corespondenţă, precum şi relatări amănunţite despre recuperarea casei natale şi transformarea ei în muzeu memorial, edificarea bustului monumental din Ploieşti şi - nu în utimul rând - informaţii detaliate despre toate ediţiile festivalului de poezie şi colocviilor care i-au fost dedicate.
Lucrarea conţine în anexe programele festivalurilor, informaţii bibliografice aparţinînd laureaţilor acestora şi, nu în ultimul rînd, ecouri şi comentarii apărute de-a lungul timpului pe internet.
Indiscutabil, avem de-a face cu o apariţie editorială de excepţie, rod al unei îndelungate şi acribioase cercetări documentare, scrisă frumos şi cu mână sigură de un poet dovedind evidente abilităţi de critic şi istoric literar care, aşa cum încă din prefaţă ne avertizează, „…este un manual pentru toate clasele şcolare, cititoare şi sociale, manual pe care îl punem la dispoziţia celor care doresc să afle cât mai multe despre poetul Nichita Stănescu şi creaţia lui, socotind că,astfel, îi scutim de efortul de a căuta în mulţimea de surse.”
* Scriitorul şi editorul Ioan Groşescu s-a născut la 5 august 1941 la Ploieşti, în mahalaua Sf. Pantelimon, situată în sudul oraşului, loc în care urmează clasele primare şi gimnaziale;
* Este absolvent al Colegiului Naţional „I. L. Caragiale” din Ploieşti (acelaşi pe care îl absolvise şi NichitaStănescu, unde va avea dascăli pe eminenţii Gheorghe Milica -la română, Ion Grigore- la matematică şi Nicolae I. Simache- la istorie) şi apoi al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (secţia jurnalistică), unde i-a avut profesori, printre alţii, pe Al. Piru, George Ivaşcu, Nicolae Manolescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga ori Eugen Simion şi colegi pe viitorii critici literari şi scriitori Mircea Iorgulescu (de care l-a legat o statornică prietenie până în clipa dispariţiei acestuia), Laurenţiu Ulici, Mircea Dinescu ori Dana Dimitriu;
*Participă la şedinţele cenaclului literar „Junimea”, condus de criticul şi istoricul literar Ov. S. Crohmălniceanu;
* Profesor (pentru scurt timp) la şcoala generală din comuna Fulga (Prahova), apoi jurnalist la diferite publicaţii :„ViaţaBuzăului”, „Dâmboviţa”, „FlamuraPrahovei”);
* Director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti, unde desfăşoară o susţinută activitate culturală (înfiinţează cinemateca oraşului, o trupă de teatru, clubul de literatură S.F., cenaclul literar „DimitrieStelaru”, un club de arte plasice şi unul de artă fotografică);
* După 1990, editează (împreună cu ziaristul M. G. Mateucă) publicaţia „Meşteşugarul”, apoi este redactor la cotidianul „Prahova Liberă”. Din toamna aceluiaşi an, devine editor, co-proprietar (împreună cu regretatul ziarist Ion Marinescu) şi director (1990–2001) al periodicului „Ploieştii” şi al editurii omonime;
* Prezent cu articole în „Tribuna”, „România Liberă”, „Observatorul Cultural”, „Adevărul” etc;
* Este secretarul Societăţii Culturale „Memorial Nichita Stănescu” (prezidată de sora poetului, Mariana Stănescu, până în 2002) şi, din 2001, co-fondator (alături de colegul său de liceu, Constantin Trestioreanu) al SocietăţiiCulturale „Ploieşti-Mileniul III”, unde desfăşoară şi înprezent o intensă dublă activitate de scriitor şi editor;
* Debutul editorial se produce, surprinzător pentru mulţi dintre cei care-l ştiau drept un vajnic şi, nu de puţiene ori, furibund gazetar, cu volumul de... poeme Cuvintele ca banii (în 1997), după care publică monografia istorico-literară Ploieşti – Casa Îngerului. 16 ani după nemurire – NichitaStănescu (1999) şi apoi încă două volume de versuri, Refugiu (2000) şi Poeme (2002);
* O bună parte a creaţiei sale jurnalistice (articole, anchete, reportaje, eseuri, tablete etc.) va face obiectul volumului D-a surda (2001), care-l readuce pe omul nostrum în atenţia cititorilor săi ca un rafinat, talentat şi experimentat jurnalist;
* Tipăreşte, apoi, câteva lucrări cu character monografic, precum sunt cele ale comunelor Puchenii Mari şi Trestioara, o alta dedicată cimitirelor ploieştene, una profesorului său de matematici Ion Grigoreşi, last but not least, splendida MahalalelePloieştilor (aflată, deja, la a o a patra ediţie) – în fond, o monumentală istorie a devenirii Ploieştiului în aproape 600 de pagini, bogat ilustrată care, pe de o parte, trădează apetenţa autorului nostru pentru cercetarea documentară şi arhivistică, iar pe de alta, lucru foarte important, nedezminţita sa dragoste pentru oraşul natal – o lucrare emblematică, nepereche, privind istoria acestor locuri;
* În anul 2010 îi apare romanul Trecutul continuu, o amplă frescă social întinsă pe 425 de pagini, cu puternice accente autobiografice;
* Ultima trăncăneală (o parafrază la titlul volumului din 1994 al lui Mircea Iorgulescu, „Marea trăncăneală”), apărut în 2011, este un succulent epistolary dintre cei doi foşti colegi de facultate şi prieteni de-o viaţă – Groşescu&Iorgulescu – prin intermediul poştei electronice şi a celei tradiţionale, un râsuʼ-plânsuʼexistenţial, în fond, atâta vreme cât reputatul critic şi istoric literar Mircea Iorgulescu îşi trăia ultimele zile de viaţă;
De altfel, dispariţia acestuia l-a determinat pe Ioan Groşescu să-şi înceapă (şi) cariera de editor, el ocupîndu-se, nemijlocit, între 2010 şi 2013, de îngrijirea şi editarea volumelor prietenului său, Poştalionul cu boi, Panait Istrati – nomadul statornic şi Cronici literare;
* În anul 2015 îi apare antologia poetică Iluzii, iar în anul 2018, volumul de poezii Cai verzi (ilustrat cu mai multe reproduceri după lucrări ale maestrului Florin Şuţu);
* În anul 2020, tipăreşte volumul de versuri Dezafectare, conţinînd 34 de reproduceri după tablori aparţinând pictorului ploieştean Marcel Bejgu.
