În anul 1926, când împlinise vârsta de 50 de ani, sculptorul român Constantin Brâncuşi se afla la New York, unde îşi expunea cea de-a doua personală din SUA, expoziţie care s-a bucurat de un succes enorm, aproape toate exponatele lui fiind achiziţionate.
Cu acest prilej, într-un interviu acordat jurnalistei Flora Merrill, publicat în cotidianul New York World din 3 octombrie 1926, sub titlul „Brancusi, the Sculptor of the Spirit, Would Build Infinite Column in Park”, Brâncuşi a făcut o mărturisire caracteristică unui mare artist vizionar: “Mi-ar plăcea să-mi fac Coloana Infinită în Central Park din New York. Ar fi mai mare decât orice altă clădire, de trei ori mai înaltă decât obeliscul vostru din Washington, cu o lăţime de bază corespunzătoare – şaizeci de metri sau mai mult făcută din metal. În fiecare piramidă ar fi apartamente, iar oamenii vor locui acolo. Iar chiar sus de tot aş pune Pasărea mea - o pasăre imensă în echilibru pe vârful coloanei mele infinite.”
Un vis al unui artist care iubea verticalitatea , opera lui urmând a avea peste 500m, cu mult peste Monumentul lui Washington – 169,294m.
Probabil că socotit prea fantezist chiar şi pentru “ţara tuturor posibilităţilor” sau din alte motive pe care nu le cunoaştem, proiectul sculptorului român nu s-a realizat, el rămânând doar un vis. Un vis care ar putea prinde viaţă, cândva, în România. Poate nu la acea înălţime, dar undeva până într-o sută, tot s-ar putea.
