Aliona: – Cântece din tinereţia lu’ mâca?!
Valea: – Nu-ţi place Ruskoie Radio, nu-ţi place avtoradio…Vam trudno ugoditi, madam!
Aliona: – Pune ceva românesc.
Valea: – Adic’telea să-i ascult pe cei de la Radio Noroc? Ei nici rusa şi nici româna nu vorghesc ghini. Şi vapşe parcă-s beţi.
Aliona: – Pro FM?
Valea: – Nu prinde ghini.
Aliona: – Doctorul Andrei când e?
Eu: – Mâine.
Valea: – Bine, caută radio semi na semi holmah. Măcar la dânşâi nu răsună tăti vechiturili triste.
Aliona: – Nu, nişte vechituri mai vesele.

Cea mai mare distracţie în camera noastră de cămin este radioul. Noi, cele trei colege de facultate, avem fiecare preferinţele noastre. Valea e cu estrada rusească şi Ruskoie Radio. Aliona  e cu PRO FM şi interpreţii din România. Una e fană Kirkorov, alta Trei Sud Est. Marţi, de la ora şapte seara până la opt, e ceasul meu. Stau lipită de aparat şi ascult cum le dezleagă pe toate doctorul Andrei. Un psiholog cu o emisiune de la radio 21.

Aliona: – Mergeţi pi şentru în seara asta? Vine Zveri!!!
Valea: – Plouă di Doamni fereşti şi tu nu ştii să înoţi …
Eu: – Eu m-aş duce. Taman o să fie mai puţini. Mergem în faţă, vedem mai bine.
Aliona: – Precis costă o căruţă di bani biletul la concertul lor. Când ne mai ducem noi la Zveri. E pi dijeaba.
Valea: – Hai, să mergem. Dar când vin ai mei la primavară, cei de la Trei Sud Est, promiteţi că mergeţi şi cu mini?!
Eu: – Promitem!

În ciubote de cauciuc, înarmate cu umbrele, înaintăm spre centru, prin baltoacele cu apa până la glezne. Plouă de nu ti vezi om cu om. Nu ne lăsăm. Ne ţinem una de alta şi înaintăm. Ca să-mi fie mai uşor, repet în minte că e pi dijeaba concertul şi nu cantă în fiecare zi Zveri. Chiar vreau să-l văd de aproape pe acel Roman, parcă asa îl cheama pe solistul principal. În piaţă am ajuns ude ghioalcă. Şi e toamna târziu, nu-i vară ca să se usuce hainele pi noi…

Dezamagire mare! Piaţa e plină de umbrele. Fanii, dar si cei care se înghesuie la pi dijeaba, au umplut PMAN. Deşi îi trage în rafale de câteva ore, lumea e ferişită. Şi noi suntem, chiar dacă abia văd nişte omuleţi tare micuţi acolo pi scena îndepartată, de care nu am cum să mă apropii din cauza mulţimii.

Aliona: – Mai, da’ lumea asta nu are şe faşe? De ce nu stă acasă, că doar plouă cu căldarea.
Valea: – E pi dijeaba, nu ai prişeput, şi nu vine în fiecare zi Zveri.

Plouă apocaliptic. Nu s-a oprit o secundă. Ude pana la piele, tremurând ca varga şi clănţănind din dinţi, încercăm să dansăm ca să ne încălzim. Spiritul de masă te face să nu mai observi cum curg şiroaiele pi tine, să nu mai simţi frigul. Roman-Zveri cântă de rupe şi pe ploaie torenţială. Poporul e în delir.

Ei: – Padrujili, o pivă, şeva, ca să vă încălzâţ?

Am întors capul să vad de unde vine această frază sexy. Trei crai de la răsărit s-au gândit ei, probabil, că nu ar fi rău să priţâchească pe cineva în seara asta udă. Poate dacă nu ar fi prea aghezmuiţi, nu ar arăta ca nişte limbrici muieţi.

Aliona: – Dişi nu?!
Valea: – Nu, spasiba, noi suntem gareacie şi fără bere?! Hai di aişi că aiştea sunt puşi pe treabă, nişte beţâvani.
Aliona: – Fă, o să rămâi, fă nimaritată aşa.
Eu: – O luat şi ei dlea hrabrosti.
Valea: – Costum sportiv, chepci, piva Chişinău … Aşa drugi vreţi? Da, mai ghini fată mari!!!
Aliona: – Tu vrei ca la concertul pi dijeaba a lu’ Zveri să-ţi găseşti prinţul la cravată şi cu borsetcă?!

Observator: Ioan POPESCU