Vizita de câteva zile în Prahova, la invitaţia Consiliului judeţean Prahova, a celor doi jurnalişti de la ziarul Timpul din Chişinău - respectiv Silviu Tănase, directorul ziarului şi Ana Gabor, redactor – a început vineri, cu o foarte interesantă deplasare la Sfânta Mănăstire Turnu din Târgşoru Vechi. Mănăstire aşezată pe vatra unei străvechi omeneşti ce are peste două milenii de existenţă continuă şi unde s-au descoperit ruinele unui sat dacic, iar in imediata lui apropiere, ruinele unei terme dintr-un castru roman.
De remarcat faptul că prima atestare documentară a Târgşorului este într-un hrisov din anul 1413, dat de voievodul Mircea cel Bătrân.
Însemnătatea localităţii a crescut datorită poziţiei sale pe drumul ce lega Braşovul şi Europa Apuseană de Constantinopol, ceea ce i-a determinat pe voievozi să construiască aici o curte domnească. Astfel, domnitorul Vladislav al II-lea a ridicat o biserică, în anul 1447, apoi, marele voievod Vlad Ţepeş a lăsat mărturie, între anii 1448 şi 1476, o foarte frumoasă biserică în interiorul curţii domneşti, pisania păstrată peste veacuri menţionând data sfinţirii: 24 iunie 1461 şi hramul Sfântului Mare Făcător de Minuni şi Ierarh Nicolae.
Perioada cea mai înfloritoare a Târgşorului este legată de voievodul Neagoe Basarab (1512-1521), care a locuit aici, unde a ridicat o biserică, ale cărei ruine se mai vedeau încă pe la jumătatea veacului al XX-lea.
Ca urmare a comerţului înfloritor, negustorii de aici ridică, în anul 1536, lângă ruinele termei romane, o biserică, care rămâne nepictată, lăcaş cunoscut mai târziu ca Biserica Albă.
Continuând tradiţia marilor domnitori, voievodul Mihnea Turcitul construieşte, în 1589, o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, din care se mai păstrează doar peretele dinspre miazăzi.
Căzută în uitare, biserica ridicată de Vlad Ţepeş este restaurată în anul 1671, de Antonie Vodă din Popeşti (1669-1672), care o sfinţeşte înainte de a fi pictată, adăugându-i un nou hram: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Sub păstorirea părintelui stareţ Daniil, noua obşte a reînceput aducerea de jertfă şi laudă duhovnicească Bunului Dumnezeu. Sfântul Binecredicios Voievod şi Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), a cărui soţie era nepoata lui Antonie Vodă, rânduieşte zugrăvirea bisericii domneşti din Târgşor.
Datorită deselor războaie ruso-austro-turce, dar şi necucerniciei oamenilor, mănăstirea decade vertiginos. Până spre sfârşitul sec. al XIX-lea, când ultimul stareţ, Arhimandritul Ruvim, este nevoit să construiască o nouă biserică şi chilii la celălalt capăt al moşiei mănăstirii, la Crângu lui Bot. Acesta moare însă în chip misterios, iar obştea monahală de atunci se risipeşte.
În iunie 1977, prin rugăciunile câtorva clerici, mănăstirea se reactivează, având binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. Peste numai două luni, aici se transferă primii trei supravieţuitori de la Mănăstirea Sfântul Nicolae-Balamuci, care reînnoadă firul sfintelor slujbe după tipicul mănăstiresc. De atunci, stareţ al micii obşti nou formate, cu 12 călugări, este Părintele Ieromonah Valentin, care ne-a şi primit şi călăuzit, cu multă căldură, timp de aproape două ore, în vizita noastră la Mănăstirea Turnu. Sfinţia Sa a ţinut să remarce “sprijinul financiar acordat de Consiliul Judeţean, personal de preşedintele Mircea Cosma, în renovarea mănăstirii şi, mai ales, în readucerea la lumină a castrului roman de aici, aflat la graniţa de răsărit a Imperiului. Unde, de la specialiştii care au lucrat aici, am aflat că ei au găsit casa comandantului roman, casă care avea încălzire prin pardoseală! Un lucru extraordinar pentru acea vreme, respectiv sec. al III-lea! Sper ca, având şi ajutorul lui Dumnezeu, acest castru,visat de noi, aflat în stadiu de proiect, să se împlinească cât mai curând. Fapt ce ar conduce la o dezvoltare turistică care ar genera, implicit, şi o dezvoltare economică a zonei”.
Oaspeţii basarabeni, încântaţi de ce au văzut şi aflat de la stareţul mănăstirii, au promis că vor face cunoscut în presă despre aceste minunate locuri sfinte, invitând gazdele să vină şi în Basarabia, unde există biserici şi mănăstiri demne de cunoscut.
