In peregrinările mele prin Moldova din stânga Prutului am avut ocazia să cunosc mulţi români basarabeni cu dragoste de Ţară. Dintre aceştia îl amintesc pe marele artist plastic Pavel Guţu, din Chişinău, a cărui biografie/evoluţie o reproduc in rândurile următoare ale artistului, aşa cum o scrie el:

”Şcoala sovietică de Arte din anii 1970-1980 m-a influenţat să încep creaţia artistică cu realismul impresionist şi simbolismul figurativ, care este şi bază în arta monumental-decorativă. Apoi, viaţa în societatea cu dictatură sovietică şi atitudine şovină a ruşilor faţă de alte naţiuni ocupate prin  războaie şi politici înşelătoare de rusificare – distructive şi derutat de la dezvoltarea naturală, pentru civilizaţie şi culturile ne-ruse ale coloniilor (republicilor) din URSS, m-au condiţionat să fac artă critică.

Disidenţa mea a început din 1979, fiind student la Arte în Kiev, când am scris o scrisoare de protest contra rusificării, adresată CCPCUS. Din 1982, m-am opus, cu discursuri identitare, studenţilor de la Colegiul Naţional de Arte din RSS Moldovenească unde, ca profesor, am predat materiile de specialitate în limba română (numită ”moldovenească” de regim)…”Tovarăşu Guţu, completaţi registrul în limba rusă !“- mă avertiza mereu şeful de studii al Colegiului, prin bileţele lăsate în registru, începând cu 1982. Eu mă prefăceam că nu-l aud, el organizându-mi o înfăţişare la  agentul KGB, aflat în şcoală... Apoi, în 1984, în studioul meu de la subsolul căminului studenţesc, agenţii KGB au descoperit ”spontan” tablourile mele de artă critică: ”PRODUCEREA MANCURTULUI”,”A DOUA RĂSTIGNIRE şi FORMULA DICTATURII, când, în mod violent, au spart uşa, căutând sanguina (creionul-n.a.) cu care s-a scris, pe pereţii unicei edituri în republică, ce aparţinea CC PC al RSSM: „Mai bine să murim, decât să fim rusificaţi“ (ideea cred că a fost a unui student de-al meu). Din aceste motive, în 1984, familia mea, cu un copil în vârsta de un an, a fost dată afară din apartamentul social obţinut în mod legal, aflat în gestiunea Ministerului Culturii.

În 1983-1993, am pictat peste douăzeci de picturi critice. În aceşti ani fiind în stres permanent, m-am îmbolnavit. Totuşi, în 1992, am visat şi realizat ”VISUL ARGENTIU” , tablou salvator care m-a ajutat să ies din starea de obsesie a dramaticului…
În ceea ce priveşte pictura în aer liber, pictez aproape continuu pentru a mă neutraliza şi a găsi idei proaspete şi, totodată, pentru a evita manierismul personal, deoarece sunt convins că fiecare subiect trebuie să posede o stare personală structural-cromatică, dacă nu e aceeaşi temă. Simbolismul critic, visul, imaginaţia şi vibraţia aerului viu în pictură m-au stimulat să ajung la teoria concepţiei paradoxală (posibilă în artă), denumită METAFISICA PALPABILĂ ŞI TRANSPARENTĂ (MPT), care are menirea să demonstreze INTERDEPENDENŢA aflată  între materia vie şi moartă, sau imaterială, memorială şi cea ce intuieşte o dispoziţie relativ concretă, mai mult sau mai puţin vizibilă. Doream ca, prin această concepţie, să fie posibilă analizarea, demonstrarea mişcării şi activităţii omului în viaţa sa, cunoaşterea subconştientului uman pentru al putea activa şi conecta cu raţiunea, drept rezultat să-i poată da roade dacă ”investiţia e pozitivă” şi, în mod contrar, să-l abţină, funcţionând ca  un bumerang. Drept concluzie, scopul concepţiei este: TOT CE ESTE FAVORABIL ÎN VIAŢA OMULUI ESTE ”LIPIT” CU ENERGIA DRAGOSTEI”.

In primăvara anului viitor, expoziţia sa, aflată acum in Bucuresti, va fi adusă la Ploiesti, ea putând fi vizionată şi admirată in perioada 15 martie-15 aprile 2018, probabil la Palatul Culturii din Ploieşti.