Nu-l răstigniţi pe domnitor, făcând pe plac lingăilor.
Nu fiţi cârcotaşi, pentru că printre noi, breasla jurnaliştilor se află mulţi analfabeţi.
Judecăm oamenii slabi de îngeri şi mitraliem la zid orice greşeală. Fraţilor, opriţi-vă! Deja cădem în altă extremă! Curvele nu mai sunt fete mari de secole, ce facem? Ne dăm noi fariseii cu osanale Crucii Lui Hristos?
Dacă ne raportăm la Biblie, noi jurnalişti pârâţi din urbea lui Caragiale, suntem ultimii eretici.
Ce să vorbim de judecată? Ne câştigăm existenţa din atacuri la personă, dar uitaţi-vă, dragi colegi, la retrospectiva fiecărei zile. Sunteţi mândri?
Derbedeii îşi fac de cap amuzaţi că nu au căzut în plasa anchetelor noastre jurnalistice.
Vroiam să scriu ceva, dar am un lapsus. Am uitat şi sper să-mi amintesc până la finalul textului. Aaa... Era să omit şi ar fi fost păcat!
Să nu răstignim pe crucea Eroilor Neamului aflată sus pe Caraiman, oamenii care s-au sacrificat fie ei şi prin politică, pentru ca măcar copiii noştri să meargă pe drumuri bune, să vadă chipul lui Mihai Viteazul pe soclu şi nu în cărţi, iar manualele de istorie să scrie despre vitejii noştri domnitori, nu despre căderea guvernelor pe Facebook.
Parcă dracu a dat mâna cu românii şi jar pe ei şi pe mama lor de mafioţi. Sunt toţi o apă şi un pământ. De unde această sintagmă? Păi să vă explicăm noi, fraţilor, ar fi greu! Răspundeţi-vă singuri, pentru că prostia lasă dureri de cap şi vorba ceea... Strâmbii i-au mâncat pe drepţi!
