Primul dintre praznicele împărăteşti, cu dată schimbătoare în cursul anului bisericesc, este dedicat Intrării triumfale a Domnului în Ierusalim, înainte de săptămâna Patimilor. Anul acesta, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută în popor şi sub numele de Duminica Floriilor, a Stâlparilor sau a Vlăstarilor este prăznuită la data de 28 aprilie, cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti.

Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim este un moment cu totul special, unicul din viaţa pământeană a lui Iisus, când El a acceptat să fie aclamat ca împărat. Întors din cetatea Efraim, Iisus a hotărât să meargă în oraşul sfânt. Potrivit profeţiilor din Vechiul Testament, Iisus şi-a pregătit singur intrarea în Ierusalim, pentru a fi recunoscut după Lege că El este Mesia, Mântuitorul lumii. Mulţimea L-a întâmpinat cu ramuri verzi de finic şi de măslin, aclamându-L cu entuziasm: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!" Despre semnificaţia sărbătorii stau mărturie numeroase menţiuni, primele dintre acestea datând din secolul al IV-lea. Sunt vestite două mărturii referitoare la Intrarea lui Iisus în Ierusalim : o predică rostită de Sfântul Epifanie, care relatează importanţa evenimentului religios şi o mărturie a Sfântei Egeria, o pelerină din Apus care menţionează în însemnările ei de călătorie, felul în care creştinii sărbătoreau în secolul al IV-lea Intrarea Domnului în Ierusalim. Şi la acea dată, spune Sfânta Egeria, se continua tradiţia ca ramurile de salcie binecuvântate în bisericile creştine să fie împărţite credincioşilor, participanţi la slujba religioasă.

Floriile la români

De Florii, aducem în actualitatea noastră evenimentul la care a participat Iisus Hristos în vremea propovăduirii sale pe pământ. Îl întâmpinăm pe Iisus, venit la noi călare pe mânzul asinei, cu ramuri înverzite şi cu inima deschisă şi primitoare. Iisus se îndreaptă în această zi nu numai spre Templu din Ierusalim, unde a făcut minuni, El vine şi în Ierusalimul din sufletul nostru şi aşteptăm să aducă pacea de care fiecare dintre noi are nevoie.

În funcţie de zona geografică, tradiţiile care cinstesc Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sunt diversificate.

De la Florii, începe ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Mare, a Pătimirilor lui Iisus Hristos. În aceste zile, credincioşii retrăiesc evenimentele petrecute de Iisus după Intrarea în Ierusalim, de la răstignirea pe cruce şi până la Învierea Sa.

Tradiţii pentru spor în gospodării

Din această zi, urzicile înfloresc şi nu mai sunt comestibile. În vreme de furtună se pun pe foc muguri din salciile sfinţite la slujba de Florii, pentru a alunga furtuna şi grindina. Tradiţia spune că un credincios, care se împărtăşeşte de Florii, are şansa să i se împlinească orice dorinţă. Acesta trebuie să-şi pună în gând o dorinţă, când se apropie de preot, să primească sfânta împărtăşanie.

Tradiţii pentru sănătate

De Florii este dezlegare la peşte; de aceea, toate preparatele din peşte au putere de vindecare asupra celor care le prepară şi apoi le mănâncă. În unele zone ale ţării, în seara din ajunul Floriilor, se mai păstrează obiceiul de a participa la un pelerinaj care porneşte de la o biserică şi se încheie la o altă biserică. Procesiunea aminteşte de mulţimea venită să-l întâmpine pe Iisus la Ierusalim şi împlineşte misiunea de binecuvântare a oraşului respectiv.Potrivit tradiţiei milenare, în ajunul sărbătorii se adună multe ramuri înmugurite de salcie şi se duc la biserică, pentru a fi binecuvântate de preot. În ziua praznicului, după sfinţirea ramurilor, credincioşii primesc ramuri de salcie sfinţătă pe care o duc acasă pentru a le ocroti gospodăria de boli şi de necazuri.

Obiceiuri pe regiuni

Este bine ca fetele care nu sunt căsătorite să scoată zestrea afară, la soare şi s-o împodobească cu flori. Este un obicei prin care, în ziua de Florii, păstrâns rânduiala Postului, tinerele se roagă Mântuitorului Iisus să le dea sănătate şi să le aducă ursitul mai repede. Un alt obicei practicat în mediul rural spune că sătenii se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. În timp, cine respectă această tradiţie este apărat de boli şi de pagubă.

În memoria lui Lăzărel, un copil care a murit de dorul plăcintelor, în multe gospodării din toată ţara, mamele fac plăcinte cu mere pe care le împart copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani. În acest mod, ele nu vor să pătimească ca mama lui Lăzărel, un copil care a  dorit să mănânce plăcinte, iar mama lui nu i-a împlinit dorinţa. Atunci, de supărare, Lăzărel a plecat cu oile la păscut; s-a urcat într-un copac să adune mai multe frunze pentru oiţele lui, dar creanga pe care s-a aşezat s-a rupt, iar Lăzărel a căzut din pom şi a murit. În Muntenia, în ziua de Florii oamenii nu se spală pe cap, pentru că este duminica în care înfloresc pomii, şi din acest motiv, cei care nu respectă tradiţia vor încărunţi.

Superstiţii de Florii

În ziua de Florii se curăţă mormintele şi se împodobesc cu ramuri de salcie. Vitelor li se pun în mâncare mâţişori de salcie, pentru a fi sănătoase tot anul şi pentru a face viţei sănătoşi.Pentru sănătatea familiei, se aerisesc hainele, se termină curăţenia casei şi se stropeşte toată gospodăria cu agheasmă.Pe ramurile pomilor fructiferi, pe butucii viţei de vie, pe stupi şi la ferestre se agaţă ramuri de salcie, pentru ca toţi membrii familiei să se bucure de prosperitate şi de sănătate. De asemenea, pe ogoare şi în grădini, se îngroapă mugurii salciei sub prima brazdă, tot pentru efectul lor miraculos, care atrage belşugul. În timpuri îndepărtate, denumirea populară a sărbătorii provenea de la zeiţa romană a florilor- Flora. În zilele noastre, Sărbătoarea Floriilor este dedicată Intrării Mântuitorului Iisus în Ierusalim.