Ziua de 30 decembrie a anului 1947 are o semnificaţie aparte în istoria României, la acea dată a fost consemnată abolirea Monarhiei şi abdicarea forţată a Regelui Mihai I, silit să părăsească ţara în cel mai scurt timp.
Se cunoaşte faptul că, înainte cu o lună, Regele fusese plecat la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II‑a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Deşi era conştient de situaţia în care se afla România, supusă presiunilor comuniste venite de la Moscova, Regele a decis totuşi să se întoarcă. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill", care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un Rege trebuie să fie curajos".
„Monarhia, o piedică"
Ceea ce a urmat se cunoaşte! După întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit să abdice. În şedinţa extraordinară din 30 decembrie 1947 a Cabinetului, Petru Groza a declarat: „ ... monarhia este o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru şi că (...) poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie. (...) Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras".
La 3 ianuarie 1948, Mihai a fost silit să părăsească ţara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg.
Abdicarea, mit şi realitate
Există însă relatări contrare asupra motivelor abdicării lui Mihai. Potrivit acestuia, prim-ministrul comunist Petru Groza l-ar fi ameninţat cu un pistol şi cu şantajul, respectiv cu executarea a 1.000 de deţinuţi studenţi dacă nu abdică. Revista „Time" scria că guvernul comunist ar fi ameninţat cu arestări a mii de oameni şi că apoi va scufunda ţara în sânge dacă Mihai nu abdică. Arhivele Securităţii Române menţionează că abdicarea regelui Mihai ar fi fost rodul negocierilor sale cu guvernul comunist, nu al vreunui şantaj, negocieri în urma cărora i s-a permis să plece din ţară însoţit de bunurile solicitate şi de o parte din suita regală.
Varianta ruşilor
Lucrurile devin mai încâlcite dacă amintim declaraţia făcută de Pavel Sudoplatov, fostul şef al spionajului NKVD, în cartea autobiografică Misiuni Speciale. Memoriile unui martor nedorit: un şef sovietic de spioni, potrivit căruia ministrul adjunct de Externe sovietic Andrei Vâşinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic. La această acuzaţie, Regele a spus că nu a fost niciodată în Mexic, însă tatăl său Regele Carol al II-lea, da.
Nu se ştie exact cu ce bunuri a plecat din România. Declaraţiile variază, de la un tren plin cu valori, până la patru automobile, 3.000 de dolari şi o decoraţie, şi de la bunuri în valoare de 500.000 de franci elveţieni până la 42 de tablouri, în funcţie de cei care le emit. Cu toate că s-au lansat diverse ipoteze, conform cărora Regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din ţară, relatările despre viaţa sa din exil dovedesc că acesta a trebuit să-şi câştige existenţa prin propria-i muncă şi nu a dus un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi părăsit România.
Adrian Cioroianu: Declaraţiile lui Traian Băsescu despre Regele Mihai, un fals istoric
Istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe al României, caracterizează afirmaţiile lui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai, drept un fals istoric. Cioroianu sesizează două mari aspecte. „Sunt două interpretări referitoare la cele spuse de Traian Băsescu. Una, din punct de vedere istoric putem spune, că este o interpretare falsă, care nu are niciun fel de acoperire istorică. Dar este şi bizară pentru cine cunoaşte istoria. A doua, este interpretarea din punct de vedere civic. Îngrijorător este că preşedintele de azi dovedeşte atâta lipsă de eleganţă faţă de un predecesor de-al său, Regele Mihai. Traian Băsescu ar trebui să aibă o anumită urbanitate când se referă la predecesorii săi. Este exemplul americanilor, care oricât de adversari sunt nu au astfel de declaraţii unul la adresa celuilalt. Mai mult, Băsescu nu are niciun fel de relaţie, nici cu regele şi nici cu ceilalţi doi preşedinţi în viaţă, care l-au precedat”.
La rândul său, istoricul Vlad Nistor exclude ipoteza potrivit căreia Regele Mihai ar putea fi învinuit de „trădare”, aşa cum spune Traian Băsescu. „În ziua de 29 decembrie 1947, regele a fost direct şantajat de Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu Dej. Au fost luaţi în discuţie, se pare, cei peste 1.000 de studenţi arestaţi în urmă cu doi ani în timpul unor demonstraţii. Regelui i s-ar fi amintit, în acel moment, că dacă nu abdică acelor oameni nu le va fi bine. Având aceste elemente nu putem spune că Regele a slujit intereselor sovietice, dar nici nu este vorba de vreo trădare”
Acum, după scurgerea a 66 de ani de la acea pagină neagră din istoria neamului românesc, Regele Mihai rămâne ultimul lider politic în viaţă care a reprezentat regimul de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial în întreaga Europă Centrală şi de Est.
