”România e cea mai europeană ţară de pe continentul nostru !”

Excelenţa Sa Martin Harris s-a născut în anul 1969, la Edinburg-Scoţia. A studiat la Glenalneond College şi la Cambridge University, unde a obţinut licenţa în istorie şi a fost preşedinte de dezbateri Cambridge Union Society. În anul 2oo8- master în administraţia publică la Open University. Este căsătorit cu Linda Mac Lachian, împreună cu care are trei fete. Cariera de diplomat  şi-a început-o în anul 1991. Din 2 septembrie 2010, este numit ca ambasador al  Marii Britanice în România. Acum, în prag de primăvară 2012, vine pentru prima oară în misiune oficială la Ploieşti, prilej de a sta de vorbă, într-o română  curată, învăţată la Iaşi.

- Excelenţă, vizita dumneavoastră  la  Camera de Comerţ şi Industrie Prahova pare a avea doar un caracter economic. Cu ce impresii plecaţi după aceste contacte româno-britanice de la Ploieşti?

- Invitaţia de a veni la Ploieşti, pentru prima oară, aparţine CCI Prahova, prin preşedintele Aurelian Gogulescu, invitaţie care ne onorează şi ne bucură. Putem  astfel să cunoaştem acest judeţ, unul dintre cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, atractiv şi pentru investitorii din ţara mea. De altfel, în această deplasare, sunt însoţit de Liviu Buzilă – consilier economic al Ambasadei şi de reprezentanţi ai Biroului Comercial al Ambasadei. Despre Ploieşti ştiu că are o istorie în relaţiiile cu Marea Britanie, în special în industria petrolieră. Aici, în zona Prahovei  din perioada interbelică, au activat multe rafinării britanice, alături de cele americane. Ne-am dori să reînnodăm aceste afaceri din sectorul petrolier, dar şi din alte sectoare: petrochimie, producţia de vinuri şi de larg consum etc, Ploieştiul  fiind un loc prielnic pentru investitorii britanici.

- Contextul economic actual dificil, cu o Românie care trăieşte în general din împrumuturi externe şi cu o populaţie sărăcită şi răzvrătită datorită măsurilor dure de austeritate, nu reprezintă o piedică în calea acestei colaborări?

- Criză este în toată lumea, înclusiv în ţara mea afectată serios de criza din zona euro. Şi la noi s-au luat măsuri de austeritate;  de exemplu, şi mie mi s-au tăiat indemnizaţiile pentru cei trei copii. Ne aflăm aici pentru a identifica noi oportunităţi de afaceri, comerţul fiind cea mai importantă cale pentru a dezvolta economia în general şi pentru a genera noi locuri de muncă. Sunt mândru că Marea Britanie este prezentă în Prahova cu 117 firme, din cele 2355 de societăţi comerciale cu capital mixt sau integral străin  existente aici, ţara mea fiind pe locul al cincilea în topul investitotilor străini din Prahova.  Practic, în 2011, volumul schimburilor comerciale bilaterale între Marea Britanie şi România a depăşit un miliard de lire sterline, adică o creştere cu „doizeci” la sută faţă de 2010 şi tendinţa de creştere se menţine în continuare. Mai ales că după întâlnirea de astăzi, când cele 23 de firme româneşti, din diverse domenii de activitate ( construcţii, proiectare în petrol şi gaze, producţia de cabluri şi de echipamente hidraulice, prelucrarea lemnului, producţia de detergenţi lichizi, producţia de confecţii, confecţii metalice ş.a.) au avut ocazia să se prezinte şi să urmărească filmul „Oportunităţi de afaceri în Marea Britanie”. În urma acestui seminar, sunt semnale că şi companiile româneşti doresc şi pot să ajungă globale, un prim pas ar fi investiţiile româneşti în Marea Britanie, acesta fiind şi rolul nostru. Sper ca, în cel mult trei ani, să putem consemna  prezenţa investitorilor români în ţara mea. Ştiu că atât Marea Britanie, cât şi România, avem o preocupare comună: cum să ieşim din criză? Rezolvarea crizei din interior constă, în primul rând, prin crearea de noi locuri de muncă şi încurajarea competitivităţii la nivel european. Pentru mine, foarte important este creşterea exporturilor firmelor mici şi mijlocii din Marea Britanie în România. Noi vom sprijini acele companii  care au intenţia să facă afaceri în România, inclusiv în Prahova. Dar asta depinde nu numai de noi... Marea provocare pentru viitor rămâne, repet, creşterea competitivităţii în general; dacă menţinem o rată de creştere economică slabă, atunci, peste vreo trei-patru decenii, nicio ţară europeană nu va mai fi în top 10 mondial! Avem o competitivitate mare cu China, India, Brazilia, Rusia, cu aceste principale ţări trebuie să creăm relaţii dinamice, cu accent economic. Camera de comerţ ploieşteană  a fost foarte deşteaptă prin deschiderea unor filiale în două din aceste ţări: la Shanghai şi Moscova. Îi doresc să continue această ofensivă.

- Potrivit jurnaliştilor de la The Atlantic, sunt şi alte cel puţin cinci state care ar putea deveni tigrii economiei mondiale: Turcia, Indonezia, Mexic, RD Congo, Kazahstan şi chiar Nigeria...

- Da, am aflat şi eu de aceste prognoze. Toate aceste ţări au resurse naturale imense, datorită cărora, bine exploatate, pot intra în rândurile marilor puteri economice. Turcia, de exemplu – liderul lumii musulmane – a avut, anul trecut, o creştere economică de 11 la sută, în timp ce economiile europene scădeau. RD Congo, extrem de bogată în cupru, cobalt şi diamante, cunoaşte o creştere economică spectaculoasă, în ultimii cinci ani,  iar Kazahstanul – cea mai stabilă ţară din regiune, „musteşte” de resurse minerale şi hidrocarburi. Achizionarea companiei româneşti Rompetrol de către KazMunaiGaz – firmă de stat – este un fel de cap de pod în UE, o încercare reuşită de pătrundere pe piaţa europeană. Indonezia, a patra ţară din lume ca populaţie, cunoaşte şi ea o creştere economică rapidă, spre deosebire de China, care depinde foarte mult de exporturi, Indonezia vinde cea mai mare parte a producţiei sale la intern, ceea ce înseamnă că rezistă crizei economice mondiale şamd.

- Care sunt domeniile şi atu-urile pentru România care ar putea trezi interesul investitorilor britanici şi care ar putea conduce la o creştere economică?

- Forţa de muncă românească,  înalt calificată, productivă şi ieftină, este principalul atu pentru România, care ar putea asigura o creştere economică de cca 6 la sută pe an. De aceea, România reprezintă o piaţă atractivă pentru investitorii britanici. Mă refer, în special, la derularea unor afaceri în domeniul petrolier şi petrochimic, al îmbunătăţirii calităţii mediului şi, mai ales, al turismului. Aveţi un patrimoniu turistic excepţional, mai ales cel rural, unic în Europa, care l-a fermecat până şi pe prinţul Charles, devenit un adevărat ambasador onorific al României.  Acest patrimoniu trebuie, însă, păstrat şi pentru generaţiile viitoare... Eu le spun prietenilor mei, amatori de curiozităţi/noutăţi, să vină aici, în România, care este, în opinia mea, cea mai europeană ţară de pe continentul nostru! Am să mă explic de ce: în România este un amestec unic de influenţe: germane, franceze, italiene, otomane, slave, neîntâlnite în nicio altă ţară. Aici este o cultură unică, cu adevărat europeană! ”Pe-un picior de plai/ pe-o gură de rai...”

- Şi totuşi, deşi sunt cunoscute în parte aceste  lucruri, nici turiştii, nici investitorii străini nu se înghesuie să vină în „gura de rai”...

- Aşa este, din păcate! Lipsa autostrăzilor, birocraţia, corupţia şi, nu în ultimul rând, acele ordonanţe de urgenţă – sunt adevărate bariere în calea investitorilor şi turiştilor. Mă bucur să văd că noul premier Ungureanu pare hotărât să instaureze un sistem capabil şi reformat în justiţie, cu cât mai puţine ordonanţe de urgenţă. Am observat, în acest sens, că se fac progrese semnificative, noul cod civil fiind un pas important pentru stimularea relaţiilor comerciale. Pentru afacerile firmelor britanice în România e necesar un sistem de justiţie capabil şi clar, astfel încât parteneriatele cu autorităţile româneşti să decurgă normal, deoarece numai aşa vom putea realiza obiectivele propuse de ambele părţi. Şi aş mai dori să spun ceva despre procesul de privatizare din România, care, din ce am observat eu, este caracterizat de prea multe scandaluri. În privatizarea companiilor româneşti, proces care cade în sarcina Executivului, ar trebui să participe cât mai mulţi ofertanţi, atât români, cât şi străini, aceştia din urmă putând aduce cu ei o nouă mentalitate, o altă orientare comercială în aceste investiţii, care acum sunt adevărate „găuri negre„ în banul public. Aşadar, importantă este promovarea ofertelor de privatizare româneşti în afara ţării, inclusiv pe bursele internaţionale, pentru a stârni interesul investitorilor străini  faţă de oportunităţile pe care le oferă companiile supuse procesului de privatizare. În acest context mi-aş dori să reuşesc să consolidez relaţiile dintre Bursa de Valori Bucureşti şi Bursa din Londra.

- Vă propun să abordăm o temă care nu ne face plăcere nici nouă, nici dumneavoastră: problema unei părţi a comunităţii româneşti din Marea Britanie - o pată neagră, la propriu (ţiganii), în marile oraşe britanice -  remarcată prin cerşit şi infracţiunile comise, unii dintre ei reuşind chiar să obţină ajutoare sociale!

- Ca membrii egali în UE, Marea Britanie şi România trebuie şi pot lupta împreună pentru curmarea acestor fenomene infracţionale. Există deja o colaborare strânsă şi eficientă între poliţia britanică şi cea română – în sarcina cărora cade rezolvarea infracţiunilor. Nu numai românii sunt însă infractori, ci şi alţi imigranţi intraţi ilegal în Anglia. Oricum, nu putem opri intrarea în ţara noastră  a niciunui cetăţean, român sau de altă naţionalitate. Cunosc, însă, şi români care muncesc în  Marea Britanie, ei având un aport considerabil în economia ţării mele, unul dintre aceştia fiind omul de afaceri George Iacobescu, innobilat recent de către Regina Elisabeta a II-a cu titlul de Cavaler. Este adevărat că britanicii privesc cu îngrijorare ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii a românilor şi bulgarilor, începând cu 1 ianuarie 2014, dar eu ştiu că aceştia vor fi trataţi pe piaţa britanică a muncii la fel ca toţi ceilalţi cetăţeni europeni.

- Ne puteţi da numele câtorva personalităţi publice româneşti pe care le cunoaşteţi şi, eventual, le admiraţi?

-  O cunosc şi o admir pe Angela Gheorghiu, cea mai bună soprană din lume, iar din lumea sportului, pe ploieşteanul Octavian Belu, antrenorul de gimnastică cu cele mai multe medalii olimpice, mondiale şi europene şi, bineînţeles, pe fetele lui, Sandra Izbaşa şi Cătălina Ponor, pe care sper să le văd campioane olimpice la Londra. Cu politicienii români sunt în faza de cunoaştere, dar sigur vă pot spune numele unui mare om politic şi diplomat cu faimă internaţională din perioada interbelică: Nicolae Titulescu. Îl admir, de asemenea, pe poetul dvs naţional Eminescu. Am mai auzit şi citit despre  Henry Coandă, inventatorul avionului cu reacţie, experimentat în Paris, la începutul secolului trecut. Şi, să nu vă miraţi, admir... mâncarea românească, în cele trei săptămâni, cât am stat la o familie din Iaşi, am mâncat şi mi-a plăcut mămăligă cu brânză şi smântână – o specialitate românească...

- Dacă îmi permiteţi, vă aduc la cunoştinţă o informaţie din lumea fotbalului, respectiv a întâlnirilor româno-britanice: în anul 1966, Petrolul Ploieşti, campioana României, a întâlnit la Ploieşti, în prima manşă a Cupei Campionilor Europeni, celebra formaţie Liverpool, campioana Angliei, ţară care, la acea vreme, deţinea titlul de campioană mondială la fotbal. Scorul a fost 3-1 pentru ploieşteni. De atunci nicio altă echipă românească nu a mai reuşit vreo victorie cu echipe din Anglia. Rămânând în lumea atât de fascinantă a sportului, vă rog, Excelenţă, să ne vorbiţi despre cum se pregăteşte Londra pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Vară – 2012?

- Mai întâi, trebuie să vă spun că, în anul 1966, când echipa Petrolul a obţinut acea mare victorie, eu aveam abia 3 ani! Am o scuză, nu? Despre compatrioţii mei britanici pot preciza că, prin natura lor, iubesc sportul, care are valori importante pentru o societate democratică, el însuşi fiind un fel de democraţie, care te învaţă să câştigi bine, dar şi să pierzi bine! Instruirea copiilor se face prin mişcare. În şcoala din Edinburg unde am învăţat eu, eram vreo 400 de băieţi şi 20 echipe de rugbi. Şi una dintre fiicele mele, care are 9 ani, practică scrima. Poate într-o zi o să ajungă şi ea campioană olimpică la floretă, precum românca Laura Badea în 1996, cine ştie! Pentru Anglia, Jocurile Olimpice reprezintă, într-adevăr, un mare eveniment. Londra s-a pregătit intens pentru aceasta, încă din 2005, când a fost aleasă ca destinaţie a JO. Miile de sportivi vor admira un oraş al tradiţiei, dar şi al modernităţii. Eu, personal, când am aflat că Londra va organiza JO din 2012, am fost foarte bucuros şi mândru. Am trăit atunci, în 2005, un moment de emoţie, încântare şi...şoc. În ziua următoare, Londra a fost zguduită de un atac terorist cu bombe puse în metrou, în urma căruia au murit 56 de oameni. Viaţa merge însă înainte, cu optimism...

- Excelenţă, cu speranţa că, la finalul mandatului dvs în România, veţi pleca cu o impresie bună despre ţara noastră, vă mulţumesc, urându-vă succes în nobila dvs misiune diplomatică!


Un român celebru în Marea Britanie: Sir George Iacobescu

Din interviul acordat de ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti am reţinut şi o veste bună, flatantă pentru România: ing. George Iacobescu, cetăţean englez de origine română, a primit titlul de Cavaler (Knight Bachelor) pentru aportul său în slujba activităţilor caritabile, a comunităţii şi industriei serviciilor financiare, devenind astfel primul român distins de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu un astfel de înalt titlu, care dă dreptul la folosirea apelativului "Sir" înaintea prenumelui. 

George Iacobescu s-a născut la 9 noiembrie 1945 la Bucureşti, în familia unui medic. A urmat Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale Bucureşti, unde a fost coleg de promoţie cu fostul mare handbalist Cristian Gaţu, cu Cristian Antonescu – fost director la “Curentul” şi cu actualul om de afaceri Cristian Ţânţăreanu – creatorul  “Paradisului Verde” de la Corbeanca.

Când avea vârsta de 3o de ani, ing. Iacobescu a emigrat în Canada, unde a lucrat, ca inginer, la firma “Homeco Investments” din Montreal.

În 1983, odată cu începerea lucrărilor de construcţie a centrului "World Financial Center", s-a stabilit la New York, devenind şi vicepreşedintele executiv al companiei care s-a ocupat de finalizarea acestui proiect.

Ca urmare a deciziei premierului Margareth Thatcher, în anul 1987, a fost iniţiat un proiect de reconversie şi reabilitare a fostei zone a docurilor londoneze, proiect denumit “Canary Wharf”, proiect încredinţat firmei pentru care lucra George Iacobescu. El s-a mutat la Londra, devenind astfel vicepreşedinte executiv responsabil cu realizarea bugetelor, cu proiectarea şi construirea a jumătate din viitorul centru financiar “Canary Wharf”.

În 1994, a fost promovat ca membru in Consiliul de Administraţie al “Canary Wharf Holdings Limited” ca director executiv, devenind vicepreşedinte executiv în 1996 şi, peste doar un an, presedinte executiv.

"Canary Wharf”- format din 34 de clădiri - este considerat ca fiind cel de-al doilea centru financiar din capitala Marii Britanii, după centrul financiar istoric “City”, care s-a dezvoltat de-a lungul a 500 de ani. De remarcat faptul  că marele complex imobiliar “Canary Wharf”are în componenţa sa primele trei dintre cele mai înalte blocuri zgârâie-nori din Anglia, cum este One Canada Square (244m înălţime).

Ca volum al tranzacţiilor financiare, “Canary Wharf” a ajuns să deţină o treime din cel derulat în “City”, depăşind însă volumul de tranzacţii derulate în Frankfurt.

În luna iunie 2003, George Iacobescu a fost decorat cu titlul de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic, iar in 2007 a fost numit custode al British Museum.



Ploieşti, februarie, 2012

(interviu apărut în: asiiromani.com (Germania) şi lumearomaneasca.net (SUA)