Uniunea Scriitorilor din Moldova ia atitudine şi condamnă cu fermitate ultimele evoluţii (de fapt, involuţii) de pe scena social-politică a Republicii Moldova. Revendicările populare privind tragerea la răspundere a beneficiarilor jafului secolului şi restituirea Miliardului furat din buzunarul cetăţenilor, în ultimă instanţă, sunt, pur şi simplu, ignorate de oficialităţi. Aservită oligarhilor mafiotizaţi ce se ascund după imunitatea parlamentară, justiţia e ca şi inexistentă.
Este fără rost să mai aşteptăm de la aşa-zisa „clasă politică" anumite viziuni clare şi salvatoare privind destinul nostru istoric. Suntem, în schimb, forţaţi să tot urmărim spectacole stupide de răfuială meschină interpartinică, de exerciţii demagogice, de mimare a luptei cu corupţia, de manifestări organizate de agenţi sub acoperire ai FSB-ului etc. Observatorii străini remarcă faptul că Republica Moldova s-a transformat rapid dintr-o „poveste de succes" în ''horror history''.
Căderea în lanţ a aşa-ziselor guverne europene şi jocurile parlamentare de culise au compromis în fapt ideea europeană şi au sporit decepţia populaţiei până la cota critică de circa 80 % de neîncredere faţă de clasa politică şi instituţiile statului, conform ultimelor sondaje.
Mai mult, după nesfârşitele crize din scurta perioadă de existenţă a Republicii Moldova este evident că proiectul statal RM a eşuat, statul devenind captivul oligarhilor şi politicienilor corupţi.
În aceste condiţii, luând în calcul numeroasele apeluri şi iniţiative civice, Uniunea Scriitorilor consideră că singura soluţie salvatoare pentru Republica Moldova, unica modalitate de a evita un colaps economic şi social este Reunificarea cu România.
Primul pas, în viziunea noastră, ar fi reconstituirea, după exemplul reconstituirii Declaraţiei de Independenţă, arse de comunişti, unui nou Sfat al Ţării, aidoma celui din 1917-1918, pe aceleaşi principii de reprezentativitate politică, socială, etnică şi confesională. Considerăm că tocmai reconstituirea Sfatului Ţării ar conferi legitimitatea istorică şi geopolitică a continuităţii noastre în timp şi nu existenţa artificială şi efemeră a actualei statalităţi captive.
Această idee este subliniată şi în Declaraţia de Independenţă de la 27 august 1991, în care se cere explicit denunţarea consecinţelor Protocolului secret al Pactului Molotov-Ribbentrop, în urmă căruia Basarabia a fost ocupată, la 28 iunie 1940, de URSS, şi în urma acestei ocupaţii, Sovietul Suprem al URSS, precum se subliniază în Declaraţie „încălcând chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea URSS Cu privire la formarea RSS Moldoveneşti unionale", în nişte frontiere reduse arbitrar, care nu coincid cu frontierele Basarabiei istorice, în hotarele căreia s-a format, în 1917, Republica Democratică Moldovenească. Cu atât mai mult că declararea RSSM s-a făcut fără desfăşurarea unor alegeri democratice şi existenţa, cel puţin formală, a unor instituţii statale care ar fi conferit o oarecare legitimitate unei ilegitimităţi transformate în timp în actuala republică.
Urmărind modelul sud-coreean, dar şi exemplul german, această structură, civico-politică – Sfatul Ţării-2 – s-ar concentra pe direcţiile:
- consultări cu partenerii externi, europeni şi americani;
- iniţierea şi realizarea unor proiecte româno-europene între Moldova, România şi UE;
- accelerarea procesului de integrare sub scutul de securitate euro-atlantică;
- ridicarea standardelor de viaţă;
- explicarea populaţiei de diferite etnii din Republica Moldova a beneficiilor valorilor româno-europene;
- convocarea unui Congres civic reprezentativ care ar instituţionaliza noua direcţie etc.
Facem apel către întreaga societate, uniunile de creaţie, instituţiile de învăţământ, savanţii, pedagogii şi oamenii de afaceri, ONG-uri, persoanele de bună-credinţă să se implice şi să sprijine această idee. Înţelegem asumarea acestei mari responsabilităţi, faptul că moştenirea ideologiei sovietice, dar şi confruntarea cu separatismul şi ideologia Federaţiei Ruse au creat suficiente bariere care, totuşi, pot fi depăşite printr-un efort comun, consecvent şi tenace.
În situaţia în care un sfert de secol de independenţă a Republicii Moldova a însemnat, de fapt, o mişcare din neunde spre nicăieri, datoria noastră ca intelectuali, ca oameni ai cetăţii este să atragem atenţia întregii populaţii a Republicii Moldova asupra singurei căi de izbăvire – integrarea în Europa, prin reunificarea celor două state româneşti, Republica Moldova şi România, într-un singur stat.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Uniunea Scriitorilor din Moldova
